Confortul nu este nici condiție și nici destinație în călătoria ta. Este doar marketing.

Confortul nu este nici condiție și nici destinație în călătoria ta. 

Ideea de confort e doar efect de marketing.

 

Comoditatea nu are ca efect tihna și liniștea.

Toate trei definesc confortul.

Mecanismul stării de confort se aseamănă cu cel al nebuniei. Nu auzi niciun click în cap atunci când se insinuează în tine. Imediat ce te-a răpus, te simți ca o balabustă, o întruchipare cu curu’ mare și cap greu, copleșită din ce în ce mai multe tristeți, ratări și dezamăgiri.

Pe calea asta ajung mulți la terapie, loc unde își descoperă cu stupoare traume, răni și tot felul de hemoragii emoționale. O cale necesară, de altfel, pentru vindecare în sens de alinare, căci vindecarea prin însănătoșire (revenire la starea inițială) nu cred că e realistă ca obiectiv. Tot pe calea asta, alții ajung la excese și la o nevoie tot mai flămândă de-a prinde vântul ca să-l închidă ermetic în punguțe.

Stăpâna ta, starea de confort, marele pampers cu care ai inovat transformându-l în umbrelă, vine și îți validează eșecurile și moliciunile, după care îți taie de la rădăcină orice dorință, intenție și nevoie de-a face ceea ce vrei. Din motivul ăsta nu am putut și nu pot. Din cauza asta nu am văzut și nu am știut. E explicabil. În subtext: e scuzabil. Mai adânc un pic dacă împingi, îl găsești și pe e normal/firesc. Iar dacă mai storci un pic, se scurge si nuanța e ok.

Aici răsare o confuzie. Da, e firesc ca mecanismul uman să funcționeze așa (fac grimase când mă rănești, traumele mă deconectează, vorbele grele mă găuresc). Da, e ok că funcționezi așa, altfel erai altă specie, deci da, ești om, ești ok. Validăm. Următorul.

Nimic din condiția stării de om, însă, nu e scuzabil, explicabil și ok dacă ai de ajuns din punctul A în punctul B, oricare ar fi aceste puncte pe axa vieții tale și în ecuația viselor tale. Aici există o serie de oameni care sunt unde au vrut să fie sau sunt ieșiți din iaduri pe care nici nu le poți răsturna în cuvinte care confirmă prin propriul exemplu.

Confortul are în sâmburii definiției o paletă de nuanțe: comoditate, liniște, tihnăComoditatea nu are ca efect obligatoriu tihna și liniștea. Dimpotrivă, de cele mai multe ori este ceea ce stă în calea tihnei și-a liniștii la care tânjești.

Întotdeauna vei avea de ajuns din punctul A în punctul B, fie că este un drum mai drept sau unul alambicat prin ciulinii și boscheții drumurilor nebătătorite sau grele. Foc și trudă e pe ambele cărări. Poți avea liniște pe un drum spinos, cum poți să n-ai urmă de tihnă în vârful pernelor pline ochi cu puful păsărilor care nu mai există.

Un nano-semn care îți oglindeste adâncimea la care înoți în starea de comoditate este faptul că înainte de-a face orice lucru nou sau care te scoate din rutina ta, mai înainte de orice gând și cuvânt, în capul tău auzi cu ecou ,,aoleu” urmat de un oftat greu.

Confortul nu este nici condiție și nici destinație în călătoria ta. Este doar marketing. El îți distruge visele, chiar și atunci când singurul vis pe care îl ai e să rămâi liniștit și fericit în punctul A în care ești de pe vremea când erai la grădiniță. Comoditatea se gustă doar cu vârful linguriței, din când în când. 

 În călătoria noastră către o viață mai tihnită și mai liniștită, confortul și comoditatea sunt antonime.

Advertisements

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s