Productie de reality show, operatiuni extreme sau viata de nomad in armata

Productie de reality show, operatiuni extreme sau viata de nomad in armata

Inca nu exista un tip de productie mai dinamica, cu un grad de neprevazut  si cu o intensitate a schimbarilor mai mari ca in productia de reality show, mai ales cand participantii nu sunt vedete sau actori, mai ales cand se pleaca deodata cu 8 echipe in 3 tari diferite dupa ce pana atunci au avut fiecare itinerariu in tara si cu atat mai mult cu cat show-ul e unul de prime time la ProTv.

Pentru un producator executiv care joaca si rolul unui head of production (jobul meu din ultimele luni) nu conteaza tema show-ului si nici cat de bun sau mai putin bun este, jobul implica un set complex de operatiuni. Cu cat mai mare, mai dinamic, mai aventurier si mai schimbator, cu atat mai complex si mai intens.

Spre deosebire de alte tipuri de productii, participantii in show (cast) influenteaza in foarte mare masura ce se intampla mai departe. Nefiind actori sau vedete, respectiv oameni obisnuiti cu productia, lucrurile se complica si mai mult pentru ca intram in taramul naturii umane, o natura instabila, schimbatoare si cu multe dusuri si intorsuri.

Productia asta a fost una foarte complicata fata de altele de pana acum, dar ceea ce a dus-o intr-o zona foarte delicata a fost timpul extrem de scurt de executie, dar mai ales faptul ca nu am avut la dispozitie timp de pregatire. Productia in sine a fost un reality show si imi pare rau ca n-am avut timp ca sa am inspiratia sa si filmam procesul productiei, pentru ca este un foarte bun studiu de caz. Spre norocul meu, unul de succes.

Ca operatiuni a fost un proiect caracatita, cu tentacule care cresc din alte tentacule.

Pe scurt:

8 echipe (cast si crew) care scadeau de la 15 persoane fiecare la 11 persoane fiecare pe masura ce inaintam in productie. O echipa circula intre ele, a 9-a. In total in teren 100 persoane. La birou si pe langa, bonus.

Pleaca de la Bucuresti intr-o zi 4 echipe in timp ce in paralel filmam in alta locatie cu celelalte, a doua zi pleaca celelalte 4 echipe in timp ce primele s-au apucat deja de filmat pe unde au ajuns. Se pleaca deodata.

 Fiecare echipa pleaca in alta destinatie, sta cateva zile acolo, dupa care pleaca in alta destinatie unde sta un alt numar de zile acolo. Revin in Bucuresti, filmam iar cu toate, dupa care plecam in strainatate: 4 echipe in Tenerife, 3 echipe in Cipru, 1 echipa in Londra. Deodata. In aceeasi zi, incepand de dimineata.

Nu avem timp pentru organizarea plecarilor, trebuie sa facem asta in paralel cu filmarile din tara.

Nu avem nici decalaj intre plecari, ca sa mai castig timp intre plecari.

Eu plec cu grupul de Tenerife (50 de persoane), un producator creativ pleaca cu grupul de Cipru (35 de persoane), iar un producator de segment pleaca cu grupul mic de Londra (11 persoane). In Tenerife, grupul se sparge iar in cele 4 echipe care pleaca fiecare in alta statiune. La fel si in Cipru. Revenim la Bucuresti, mai filmam un pic, end of story.

Pierd numarul fluxurilor paralele. Nu tin minte o informatie mai mult de cateva ore.

Realizez ca e foarte bine ca e timpul atat de scurt, pentru ca la complexitatea asta mi-ar scapa detalii daca as avea prea mult ragaz. Mai mult timp, mai mari sansele sa uit lucruri.

Echipa de productie a fost una mica in centrul de operatiuni (la baza). Am fost intre 3 si 6 persoane in functie de faza, insa fiecare om din echipa a facut cat zece, iar atmosfera dintre noi si stilul de leadership practicat acolo au facut diferente masive.

Nu s-a dormit, nu s-a respirat, nu am stiut nimic timp de 2 luni in afara de aceasta productie.

Partea cea mai frumoasa in zona noastra de operatiuni a fost ca nu a existat niciun moment de isterie sau nervi, desi stresul si presiunea au fost la cote mult peste masura, iar astfel de manifestari sunt comune in productiile de film si tv. Ne-am tinut intr-un echilibru impecabil, cu toate indoielile din fiecare.

Pana la productia asta am crezut ca oricine poate face operatiuni la un nivel acceptabil daca exerseaza suficienta vreme, insa mi-am dat seama ca nu e chiar asa. Nu oricine poate.

Operatiunile, cu atat mai mult cu cat ele sunt in zona productiei tv sau de film, implica dizlocarea unei cantitati uriase de energie si o diversitate de skill-uri pe care putini oameni le poseda. Intra ca intensitate in zona operatiunilor de criza si interventii de urgenta. Doar medicii si antreprenorii pot rezista la astfel de temperaturi.

Nu stiu cand am ajuns atat de relaxata in bataia focului, dar ma bucur ca am ajuns. Proiectul asta mi-a aratat cat am crescut in tot acest rastimp si pe ce laturi trebuie sa mai intervin. A fost ca o oglinda si ca o teza.

Nu ma mai indoiesc demult de capacitatile mele, insa uneori ai nevoie de un episod live in forta ca sa te incalzesti un pic si sa iti aduci aminte de ce ai facut totul asa cum ai facut, de ce ai ales ce ai ales si de ce mergi in directia pe care ai ales sa mergi, chiar daca nu stii pana la destinatie ce aventuri si rasturnari de situatie te mai asteapta.

Viata de productie este una foarte frumoasa, stai cu oameni zile intregi in aceleasi locuri pana cand devii o familie. Este, insa, si foarte grea si trebuie fie sa iti placa foarte mult, fie sa ai o viziune si directie foarte clare ca sa rezisti pe termen lung.

Mi-a lipsit mult partea creativa, de inovatie, de gandire strategica si de dezvoltare pe flancul asta si de la un moment dat incepusem sa numar zilele ramase pana la terminare ca sa dau repede fuga in online si sa mai rezolv o problema, sa mai scriu, sa mai lucrez la scenariile mele de film, sau sa mai invat animatie si tot ce mai fac eu de capul meu.

Dupa ce am asimilat complexitatea operatiunilor, seara tarziu, spre dimineata uneori intram un pic in lumile mele ca sa respir un pic si sa fac totul sa fie si mai greu ca sa vad pana unde duc daca mai imping un pic. Am scris un pic si in avion, si in aeroport, am terminat un video de animatie pentru un concurs si am apucat sa si citesc cate ceva despre o problema lansata de curand intr-o platforma de inovatie la care apucasem deja sa ma gandesc. In felul asta am rezistat mai bine in momentele in care simteam ca ma ia sufocarea.

E o reteta pe care o aplic de o vreme ca sa pot face fata atunci cand muncesc pentru beneficiari prea mult, cand stau prea mult intr-un loc facand lucruri intre anumite limite. Natura mea creativa si antreprenoriala imi sunt mari provocari cand vine vorba sa stau linistita locului intr-un job, oricat de provocator si misto ar fi si jobul si oamenii. Este insa un exercitiu bun si care ma mai disciplineaza un pic, desi daca as fi fost disciplinata in felul asta, m-as fi dizolvat de multa vreme si n-as fi atins unele performante. Insa ramane un exercitiu bun pentru echilibru.

Asadar, cei curiosi sau pasionati de productiile tv si cinematografice, sa stie ca de la un gand la ce apare pe ecran e un drum foarte greu chiar si atunci cand ai banii si oamenii sa transformi ideea in materie. Insa e un drum frumos, plin de lectii de viata si de oameni interesanti, un drum care te formeaza foarte bine daca ii ingadui si iei tot ce e mai bun din el.

Executia ramane sfanta. E ceva ce nu cred ca se va schimba vreodata, nici macar atunci cand robotii ne vor lua joburile. In lipsa executiei, o idee nu apuca nici macar sa existe.

Advertisements

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.