Zi-mi că sunt nebună, dar eu cred. Provocări în care ar trebui să ne implicăm fără să clipim. Zilele astea XPrize Visioneering 2018.

Zi-mi că sunt nebună, dar eu cred. Provocări în care ar trebui să ne implicăm fără să clipim. Zilele astea XPrize Visioneering 2018.

Dacă în România i-ar păsa cuiva să arhitectureze competiții pentru atragerea celor mai bune soluții ca să rezolvăm probleme locale, naționale și de orice alt fel, pe repede înainte și în moduri cat mai legitime (mai general acceptate/valabile), probabil mi-aș fi petrecut ultimii 10 ani din viață în slujba acestui scop, aici și pentru aici.

Însă eu și țara asta doar ne ținem de urât uneori, atunci când viața mă întoarce de unde mă duce. E tot ce putem face una pentru alta. Să ne înțelegem. Să ne fim martore. Alteori, să ne uităm lung una după altă, atunci când una din noi e luată de un val sau altul și împinsă în alte direcții, niciodată aceleași.

Ea mă iubește mai mult. E mereu aici și nu pleacă nicăieri. O găsesc mereu la locul ei, întotdeauna neschimbată. Infidela eu sunt. Sau poate doar viața mi-e infidelă. Privind și către un orizont mai vesel, poate doar nu s-au copt încă toate fructele. Cine mai știe?

M-aș fi simțit mai bine cu mine dacă am fi fost noi producători de soluții și nu importatori, dacă soluțiile mele la diverse probleme ar fi rămas in-house sau dacă de la noi ar fi pornit. Dacă ideile atâtor români talentați și vizionari ar fi fost valorizate aici și nu de către străini, ca să nu fie nevoie într-o zi ca țara asta să le (răs)cumpere, să plătească înmiit sau să piardă creasta valului din cauza ignoranței. Dar ce e nou în treaba asta?

Acum un an și ceva, când lucram în clusterul ăla de inovare și cercetare, mi-a spus într-o zi un director științific de la un institut național:

– Știi cum știu când tinerii cercetători din institut își fac bagajele ca să plece din țară?
– Cum, domnule director?
– Când încep cursurile de engleză și ședințele la dentist. Atunci știu că în mai puțin de 6 luni se duc.

Văzându-mă, mi-a spus că acum înțelege de ce am fost propusă pentru ei. Văzându-l, i-am spus că acum înțeleg de ce înca mai există speranță aici. Amândoi am înghițit în sec. Apoi ne-am zâmbit, crezând că vom avea o sansă. N-am avut. Nu atunci. Nu încă.

Apoi m-am dus la un minister. Am cunoscut acolo o doamna extraordinara. Era foarte frustrata de cele intamplate cu legislatia, insa felul ei de a reactiona mi-a mai dat cateva lectii. Eu inca ma revolt foarte mult, parjolesc cand imi creste temperatura. Pe de alta parte, insa, doar asa am putut sparge ziduri. Inca ma lupt cu buna masura. Nu intelegea pentru ce s-au cheltuit bani grei cu pregatirea lor in strainatate, doar ca sa nu fie consultati la plamadirea legii, rezultatul fiind o lege complet tâmpita care in loc sa stimuleze inovatia, a mai frânt-o si frânat-o un pic cu tot felul de praguri si criterii prost gandite sau negandite deloc in programele existente de finantare.

Tot în perioada aia, mi-a venit să mă uit și pe statistici ca să mă asigur că le fac o strategie bine aliniata si calibrată. Să văd și eu câte inovații producem pe an, câte patente și brevete. De la mii pe an, d-abia ne mai tragem sufletul cu câteva sute, iar din alea, majoritatea părăsesc țara. Ce rămâne aici, medalii de aur, obtinute la marile târguri de inovații, se reîntorc în vitrinele făuritorilor unde sunt înghițite de praf. Aceste sute, insa, sunt extraordinar de multe pentru cat de ignorata si prost platita e zona asta la noi.

Tot atunci, am citit și Strategia Națională pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2016-2020. Am crezut în aroganța mea că o să adorm citind, însă am fost surprinsă să văd cât de actuală și modernă este. Totuși, cât de neputincioasă, datorită lipsei de pârghii, politici și mecanisme pentru implementarea ei. O lectură frumoasă și utilă doar pentru cei care vor să știe încotro merge barca lumii, înspre ce ape. Pentru orientare în spațiu. 

Dacă ai avea idee ce minți avem, ce lucruri extraordinare știm și putem să facem, ce creativitate sălășluiește în nația asta, ai plânge și nu te-ai mai putea opri văzând cât sunt de ignorate, cât sunt de ignorați oamenii care le plămădesc, cât de prost plătiți, cât de subevaluați, cât de dependenți de finanțatori cvasi-privati fără viziune și cu tot felul de interese mărunte și obscure. Cât de mult pierdem economic și social pentru că nu facem nimic cu propriile creatii.

Am fost intrebata: Mai, dar tu pe ce lume esti? Te crezi in America?

Am ramas un pic pe ganduri, mai mult ca sa castig timp sa imi transform frustrarea in altceva. Uneori imi reuseste. Alteori nu. Mi-am dat seama recent ca nu mi-ar strica niste cursuri de comunicare non-violenta.

I-am intrebat drept raspuns: Conteaza mai putin lumea in care eu traiesc pentru ca nu am influenta si puterea voastra. Intrebarea este: voi pe ce lume traiti? nu vedeti ca lumea de care va agatati e pe moarte? cititi date si rapoarte de la 1800?

Dar nu despre asta am vrut să scriu, m-a luat valul. 

În perioada asta, XPrize, cu susținerea guvernului american, diverse companii și alți influenceri bogați de acolo, a lansat anualul XPrize Challenge Design – o competiție pentru creatorii de competiții (puzzle makers), design de competiție la scară mare cu scopul de a rezolva probleme globale.

S-au ales 5 probleme critice pentru XPrize Visioneering 2018 unde se poate participa cu un design de competiție menit să atragă cele mai inovatoare soluții din lume pentru rezolvarea lor:

– Off-Grid Energy Access
– Saving Coral Reefs
– Feeding the Next Billion
– Natural Disaster Prediction
– Lifting Farmers ouț of Poverty

Valoarea totală a premiilor este de 100.000 USD, competiția are 2 faze, semifinaliştii și finaliștii sunt duși în State (California) pe banii sponsorilor pentru a-și perfecta arhitectura și pentru a convinge audiența că designul lor este cel mai bun și merită să fie designul anului 2018, castigatorul urmand a fi sustinut mai departe in implementarea competitiei. 

Eu particip cu un design pentru problema Feed The Next Billion. Nu știu care îmi sunt șansele, pentru că mă inhiba un pic concurenții și numărul lor mare, o parte venind din zona marilor firme de consultanță, organizații care au acces la mult mai multe informații și o influență mult mai mare, însă feedback-ul primit pentru primul draft m-a încurajat foarte mult să îmi finalizez încercarea. Sunt obisnuita cu competitia salbatica din zona asta,  m-am ridicat deasupra ei de multe ori, dar de data asta am o strangere de inima. Nu stiu de ce. Poate pentru ca e personal. Ramâne de vazut.

Poate sunt români interesați să participe la competiția asta. Termenul limită este pe 23 Iulie 2018. Pe 31 Iulie se anunta semifinalistii.

“Call us crazy, but we believe.” 

Ca sa închei pe versurile celor de la Xprize (inspirate de Oracolul din Matrix). PR-ul n-a lipsit niciodată din arsenalul americanilor.

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.