Nu mă auzi pentru că nu îmi asculți tăcerile

Nu mă auzi pentru că nu îmi asculți tăcerile. I-a spus într-o zi, zâmbind. Era o seară caldă în care s-a trezit clătinându-se sub greutatea unor insecurități neștiute până atunci. Căuta cu disperare liniștire în cuvinte. Spațiile dintre ele o derutau în astfel de zile, iar această rătăcire îi provoca multe întrebări.

Nu era obișnuită cu un om mai puternic decât ea. Îi era oglindă într-un fel în care nu se mai văzuse până atunci. Una pe care îi venea să o joace în picioare. În oglinda aia era mai mică decât se știa, mai slabă, mai confuză, mai rea, mai puțin. A văzut ce vedea și n-a lăsat-o niciodată să simtă că nu ar fi îndeajuns.

În acea nelasare și-a auzit pentru întâia oară inima bătând.

(fragment)

Advertisements

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.