fishing-boat-anchored-in-port-Puerto-de-la-Cruzlog

Pentru antreprenori terapia convențională nu funcționează. Problemele lor impun o abordare holistică.

The only thing worse than being blind is having sight but no vision. Helen Keller

Pentru antreprenori terapia convențională nu funcționează. Provocările cu care aceștia se confruntă impun o strategie holistică.

Am pierdut șirul momentelor în care n-a existat nimic de care să mă agăț. Momente lungi care au trecut repede, dar greu. Momente de așteptare în care nu am putut vedea mai departe de un minut, în care mă simțeam captivă ca într-o cușcă care devenea din ce în ce mai mică. Nu știam cum exact le voi supraviețui, de unde voi produce bani pentru plata datoriilor și pentru viața de toate zilele, cu atât mai puțin pentru o nouă afacere, pentru viitor, de unde îmi voi găsi puterea să continui.

Antreprenorii care au trecut printr-un ciclu complet al unei afaceri știu foarte bine aceste lucruri și modul în care te impactează.

Viziunea mea de viață nu a fost clară de la început, cum nici menirea nu mi-a fost clară. Am apărut în viață ca într-un nor de praf și m-am minunat întotdeauna de oamenii care au știut de când erau mici ce vor să facă în viață sau care și-au calculat viața matematic și au trăit-o la fel de matematic.

Viziunea s-a cristalizat între timp, menirea încă nu mi-e clară nici până în ziua de azi. Probabil nu degeaba zice vorba aia că cele mai importante două zile din viața unui om sunt cea în care te naști și cea în care înțelegi de ce.

surfers-still-ocean-dusk

Surfers in still ocean at dusk

Am observat că cei mai mulți oameni care ajung la terapie sunt într-o fază în care nu mai văd orizontul, în care viziunea lor de viață s-a diluat într-un nor de confuzie în urma diverselor frici, anxietăți, întamplări, traume și schimbări prea rapide ale lumii.

Antreprenorul este o tipologie care este condusă de o viziune. Fie că este un antreprenor împins de necesitate, fie că este unul condus de o idee sau pasiune, la rădăcina acțiunilor și alegerilor lui stă o viziune de viață destul de clară, o misiune și un set de valori bine definit. Chiar și cei care nu și-au articulat aceste lucruri le au definite în sinea lor, sunt scrise undeva în structura și ADN-ul lor. Nu e vorba de noțiuni ca bine și rău, ci de claritatea punctului B, a destinației lor.

Chiar dacă viziunea de viață se mai tulbură în complexitatea și neprevăzutul ce caracterizează drumul său, antreprenorul are structura psihologică și emoțională pentru a se adapta din mers la schimbări, pentru a răzbate în necunoscut și pentru a integra mai bine traumele, cristalizandu-și și rafinându-și constant viziunea de viață cu fiecare pas pe care îl face.

Viziunea este ceea ce te ține în viață atunci când nu există nimeni și nimic de care să te agăți. Antreprenorul respiră prin viziunea lui, se lasă condus de ea.

Antreprenorii trăiesc trei momente critice într-un ciclu complet al unei afaceri, iar viața lor se derulează cu foarte mare viteză. Unul este greu material, al doilea este de cele mai multe ori traumatic, al treilea este greu emoțional. Între aceste momente există constant stres și presiune pe fundal, viața lui rareori fiind liniștită sau stabilă, mai ales în rândul micilor antreprenori și proprietari de afaceri.

Primul moment este implementarea ideii de afaceri, un moment extrem de dificil pentru cei mai mici care nu au suficiente resurse și nici acces la finanțările convenționale, un proces care implică eforturi epice, uzură nervoasă și consum mare de vitalitate.

Al doilea moment este prima criză care poate fi generată de jocuri de putere, neînțelegeri sau trădări între parteneri, de nerespectarea contractelor de către furnizori sau de neplata acestora de către clienți, de litigii, de abuzurile și erorile autorităților, de situații neprevăzute (incendii, calamități naturale, boli etc).

Peste 90% dintre antreprenori nu supraviețuiesc unei crize sau litigiu pentru că nu există scenariul afacere mică, probleme mici. În general problemele afacerilor mici sunt peste măsură de mari, iar continuitatea afacerii ține de experiență, aptitudini excepționale de management operațional și de criză, o specializare care nu există în România în nici o școală economică, iar afară pe unde există este mai mult o nișă, motiv pentru care statistica se respectă într-o măsură destul de mare.

Al treilea moment este falimentul, un moment extrem de dificil emoțional pentru că afacerea este parte din identitatea antreprenorului, simbolul vieții lui. Ca o analogie, falimentul înseamnă pentru proprietarul unei afaceri ceea ce înseamnă un divorț sau o despărțire între doi oameni. Este atât de greu de acceptat că afacerea ta a ajuns în punctul falimentului, încât cei mai mulți antreprenori neagă această realitate și nu demarează procedura insolvenței, ci lasă timpul să treacă și își blochează imobilizările sau le folosesc haotic, sperând că lucrurile se vor redresa. Cei care au pregătire economică la bază au un simț mai ascuțit al realității pentru că înțeleg mai bine mecanismele noii economii și sunt mai adaptabili, însă pentru cei pentru cei mai multi această fază este una de negare, lucru care le  provoacă disperare, o dinamică care generează pagube și mai mari, materiale, emoționale și de sănătate.

După acest moment, viața antreprenorului arată ca după război, iar în zilele lui începe se manifeste un șir de probleme, de la sindrom post-traumatic pana la crize de identitate, lucruri pe care cei mai multi nu le conștientizează sau identifică, ducând pe picioare depresia anxietatea, vlăguindu-se tot mai mult.

Intensitatea acestor trăiri si modul in care antreprenorul reușește sa le escaladeze sunt influențate decisiv de viziunea de viata. De la bun început a fost așa.

Dacă viziunea este una puternică, atunci eșecul este asimilat mai repede și nu se resimte ca atare, ci ca un episod dintr-un film, ca parte din proces. Dacă viziunea e tulbure, atunci eșecul se resimte extrem de violent și se depășește greu sau deloc.

Pentru peste 80% din antreprenori această ciclicitate se desfășoară în mai puțin de un an de la implementarea unei afaceri. Viața lor este un un montagne russe, iar la sfârșitul acestei călătorii se regăsesc de obicei într-un punct mult mai jos și mai fragil decât cel din care au pornit, șansele de revenire în joc tinzând spre zero, mai ales dacă discutăm de România unde mediul economic este unul dificil pentru acest trib.

De la început și până la sfârșit, antreprenorul nu are alte venituri decât cele pe care reușește să le producă singur. La nivel mic, chiar dacă știm că nu e bine să ne amestecăm banii personali cu banii afacerii, cei mai mulți dintre noi nu avem de ales. Viața noastră poate fi doar dacă afacerea este si funcționează. Dacă nu, viața antreprenorului implică zbateri si așteptări lungi și grele în care încearcă cu disperare să găsească soluții de supraviețuire, e captiv ca într-o închisoare, puțin înțeles și de cele mai multe ori singur, iar la finele acestui ciclu este și disperat pentru că nu mai știe cum să facă să acopere și datoriile trecutului, nevoile prezentului și să deschidă și o poartă către viitor.

Antreprenorul nu este angajabil nici dacă ar vrea într-un astfel de moment de criză sau in astfel de momente intermediare, intre cicluri. Circuitul ONG-urilor este închis și nu își poate aduce aportul acolo sub nici o formă la schimbul unui salariu, cât să apuce să își revină și să facă ceva util și cu însemnătate, iar organizațiile private nu angajează pe nimeni care vine de pe acest drum, indiferent cum își croiește HR-ul mesajele de azi în anunțuri. Așadar, nu are nici o opțiune decât aceea de-a se descurca cumva, iar cei care sunt pe acest drum știu deja că întrebarea cu care începe și se termină fiecare zi este “Cum naiba să fac?”

În ciuda teoriilor abstracte și a discursurilor motivaționale golite de cele mai multe aspecte ale realității, după un sfârşit nu urmează întotdeauna un început. Nu imediat, nu atât de repede. Uneori urmează viduri, alteori tunele, alteori lungi tranzite a căror durată îți e complet necunoscută și imposibil de decriptat. Noul început, în cazul fericit în care există, nu te prinde verde, ba dimpotriva, te găsește extenuat psihic și emoțional, iar dacă ai supraviețuit, poate un pic mai robust spiritual. 

horizon-at-dusk-island

Horizon at dusk

Mulți nu se mai descurcă sau se descurcă tot mai greu pe fondul lumii noi tot mai complicate, în primul rând pentru că o afacere te absoarbe până o pui pe picioare și rareori poți dedica timp și resurse învățării continue pentru a te pregăti mai bine pentru ziua de mâine, pentru a ține pasul cu toate schimbările.

Astfel, cei mai mulți se retrag și pălesc dacă au unde, alții ajung în stradă, alții se îmbolnăvesc, iar alții mor înainte de vreme. Este o realitate.

Îmi este o realitate atât de clară încât pentru mine retragerea nu a putut fi niciodată o opțiune, pentru că știu că dacă te retragi în astfel de momente limită, șansele să rămâi acolo sunt maxime. Tata s-a retras și nu a mai revenit niciodată în joc, iar ca el știu foarte mulți oameni, atât antreprenori, cât și factori de decizie plecați din corporații.

În fața acestei realități nu există pod între antreprenor și terapeut, iar dacă există în unele cazuri mai fericite, acolo unde mai sunt resurse financiare, terapeutul singur nu poate ajuta în mod semnificativ, pentru că problemele antreprenorului sunt de viață și de moarte, problemele lui tin de alte specialitati si necesită soluții punctuale acum, în timpul vorbirii. Pe de altă parte, însă, înainte de a fi antreprenor, subiectul nostru este om, iar dacă a ajuns azi aici are nevoie și de ajutorul și îndrumarea unui terapeut, fie pentru că din start a pornit cu o structură afectată, fie pentru că traumele, izbiturile și crizele de pe drum l-au alterat. Cercul este unul vicios și greu de spart.

Tot în fața acestor feluri de realități nu există nici centre suport de revenire și revitalizare pentru antreprenori, se presupune că ei sunt din categoria care poate, a constructorilor și a pionierilor. Rămân astfel izolați social până când reușesc, reușesc, reintre joc, trăind pe tot felul de margini ale vieții.

Singurul lucru care ii desparte pe antreprenori de oamenii străzii in fata acestor realități extrem de dure este viziunea de viata, lucru care le tine mintea si spiritul laolalta si care-i împinge înainte.

Pentru astfel de momente fierbinți există această nouă (în Romania) categorie de intervenționiști numita business coach / executive coach. Tot pentru astfel de momente există și medici specializați (o specie rara) care știu sa abordeze holistic antreprenorul/executivul devenit pacient, revitalizandu-l în ritm accelerat și punându-l pe picioare. Într-o astfel de ecuație, intervenția terapeutului are mai multă influență, închizând astfel un triunghi benefic de abordare ca punct de pornire. Acest triunghi poate deveni pătrat dacă integram și îndrumarea spirituală a unui preot.

La toate aceste categorii de specialiști, oamenii ajung în ultimă instanță, uneori doar atunci când casa a ars până la temelie, moment care face orice intervenție dificilă. Este o misiune aproape imposibilă să operezi cu o situație hemoragică din toate părțile și cu aducerea omului și a situației lui la viață din nimic, de la minus sau de sub pământ.

Eu am trecut prin tot ciclul unei afaceri și prin toate aceste realități și am depășit poate prea multe praguri (stau să mă gândesc uneori), astfel că până și medicii și terapeuții cei mai buni rămâneau blocați, neștiind de unde să mă apuce și deseori neînțelegând că pentru unii oameni punctul de referință de ei știut e mult mai jos, netrecând pe acolo sau neavând cazuistică venită de la astfel de adâncimi.

În urma acestor neputințe reciproce am realizat că sunt într-un punct în care sunt pe cont propriu.

Nu știu exact cum am ajuns până aici, destul de departe ținând cont de șanse și într-o formă destul de integră. Deseori a fost Dumnezeu la mijloc pentru că doar Dumnezeu mai putea fi, însă uitându-mă în urmă îmi dau seama că între intervențiile divine viziunea mea de viață a fost cea care m-a ținut în viață și m-a împins înainte în moduri din ce în ce mai inteligente care m-au ajutat să îmi depășesc condiția, să învăț lucruri noi, să îmi rafinez viziunea de viață și strategiile, și să mă perfecționez în modul în care acționez.

Privind din exterior, punctul în care sunt nu este mare lucru. Sunt între cicluri, o cărare care a fost destul de lungă și schimbătoare. Cercul meu vicios a durat toată viața de până acum, apogeul lui durând zece ani.

Privind din interior și văzând câtor lucruri și căderi am supraviețuit, cum eram de când m-am început și cum sunt azi, am traversat nenumarate dimensiuni ale sinelui și ale vietii.

Un paradox. Nu știu dacă voi putea mai mult sau dacă voi mai putea, la nici o răscruce n-am știut și la toate rascrucile am avut această îndoială, dar știu că sunt pregătită oricând pentru o conjunctură favorabilă, că muncesc în continuare să creez conjuncturi favorabile și că dacă nu voi mai reuși să mă ridic mai mult de atat, nu e nici o problemă. Mi-am asumat natura umană care sunt, mi-am asumat toate nuanțele identității mele, toate alegerile și toate consecințele. Am acceptat că premisele au fost care au fost și am împăcarea că am scos ce am putut mai bun din cărțile pe care mi le-a dat viața.

Un paradox, cum ziceam, între cum te vezi din afară și cum te vezi dinăuntru după o astfel de călătorie. Unul care are sens în ecuația mai largă a vieții, pentru că la final așa trebuie să fie. Treci dincolo nu cum te-ai început, ci cum ai devenit. (Cu) Atât și (cu) nimic mai mult.

Micul antreprenor este mereu față în față cu Goliat.

Micul antreprenor este mereu față în față cu Goliat. Problemele și provocările lui sunt de la bun început peste măsură de mari, iar pe măsură ce inerția crește, cresc și ele, iar ieșirea din această inerție este din ce în ce mai dificilă. Ca un mecanism, odată pornit, el nu se oprește până nu își face toată rotația. Și nu știi niciodată cât de mare este inerția pe care ai generat-o și care este durata rotației tale în acest proces.

Pentru toate aceste motive ar fi ideal pentru antreprenori și executivi să înceapă mai devreme, cât le este situația favorabilă, să dezvolte relații constante cu un business coach, cu un medic holistic și cu un terapeut, să le fie tovarăși de drum pentru a reuși să evite diverse crize, iar dacă totuși nu pot fi evitate, să poată interveni cu precizie și să controleze cât mai bine pierderile și continuitatea afacerii și a vieții lor în cele mai bune condiții, atât pentru ei, cât și pentru cei care depind de ei și pentru familiile lor.

Un business coach poate vedea cu precizie aproape matematică în care puncte te vei bloca, unde sunt vulnerabilitățile, de unde vin amenințările și ce rute poți aborda pentru a evita potențiale crize, îți poate indica unde și către ce fel de specialiști și ajutoare să privești pentru a găsi soluțiile de care ai nevoie. Este cel care privește pentru tine la ziua de mâine în timp ce tu ești ocupat și prins în construcția lucrurilor. Este intervenționistul care te ajută să îți cristalizezi viziunea de viață, să o aliniezi și să o armonizezi cu viziunea afacerii tale, iar mai apoi să știi cum să te adaptezi schimbărilor fără a te abate de la acest punct de echilibru, punct în care, de altfel, stă toată forța ta. Un astfel de performer este partenerul tău de încredere atât în activitatea de zi cu zi, dar mai ales în luarea deciziilor, în proiecte complicate, în situații de criza sau contexte delicate. Este omul care vorbește aceeași limbă cu tine si care îți este cel puțin complementar.

Când ești singur în fața vieții și a sistemelor, așa cum sunt antreprenorii, trebuie să fii conștient că vei avea nevoie de tot ajutorul pe care îl poți găsi și e necesar să te înveți să îl identifici și să îl integrezi în viața și activitatea ta.

Problema cea mai mare a antreprenorilor și a factorilor decizionali este mândria, deseori imflamată de așteptările celorlalți, lucru care îi face să se simtă slabi/vulnerabili dacă ar apela la ajutor din mediul lor, percepându-l din reflex ca fiind competiția. Ori acest tip de susținere este la fel de benefic cum este orice grup de suport sau partner de viață cu care esti pe aceeasi lungime de undă, care te aude atunci cand taci si care te intelege atunci cand vorbesti.

Eu n-am avut cum și nici de unde să îmi iau ca partener un business coach în momentele cele mai complicate cu firma și știu că mi-ar fi trebuit ca aerul un partener mai detasat ca mine, mai versat si in mod obligatoriu neutru. Am avut nevoie de acest tip de relatie, igienică in perspectiva mea. M-am transformat într-unul pe măsură ce am reușit să-mi inovez calea de ieșire din criză diversificându-mi cunoașterea, perfecționându-mi tacticile și întărindu-mi capacitatea de anduranță, ajutand astfel pe toată lumea care a venit către mine pentru opinii și soluții.

Condusă de dorința de a oferi celor aflati la răscruci sau pe drumul spinos al antreprenoriatului ceea ce eu n-am avut atunci când am avut nevoie, dar și în spiritul culturii antreprenoriale în care m-am format, am făcut și un prim podcast video / curs, o resursă accesibilă oricând, oricui are nevoie de inspirație și suport în provocările sale. Îl găsești AICI sau pe Udemy.

“Tough times never last, but tough people do.” 

Robert H. Schuller

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.