afaceri-companii-sociale-antreprenoriat-sociallog

Trebuie să ne îndreptăm atenția către dezvoltarea afacerilor sociale pentru că aici este prezentul și viitorul. Nu ne confruntăm cu o criză de forță de muncă, ci cu o criză de transformatori și de lideri creativi.

Oameni de afaceri și liderii din corporații trebuie să-și îndrepte atenția către dezvoltarea afacerilor sociale pentru că aici este prezentul și viitorul. Nu ne confruntăm cu o criză de forță de muncă, ci cu o criză de transformatori și de lideri creativi.

Nu vorbesc doar de liderii noștri, România având problemele ei eterne, tot mai mari de la an la an. Este o problemă de viziune în multe țări la nivel de leadership pe care o simte oricine in viata de zi cu zi. Consensul la care ajung liderii lumii ori de câte ori se întâlnesc la Davos sau la vreun mare congres nu generează nici un impact în lume, nu are forța de a răspunde profitabil și sustenabil nici unei probleme. Oamenii ăștia se întâlnesc doar ca să constate, citind statistici decalate cu 1-2 ani față de realitățile din teren, fiind parcă deposedați de capacitatea de execuție și implementare.

Concluziile pe care le trag în aceste evenimente de networking ajung în piață peste mult prea mulți ani ca să mai conteze sau nu mai ajung deloc, pentru că operează în paradigma antică conform căreia singurul bottom line care contează si the ultimate purpose este profitul financiar de acum și maximizarea lui cu orice preț.

Ce facem mâine sau după o criză sunt întrebări ale căror răspunsuri moderne, fenomene tot mai uzuale deja în piață, au în rădăcină o singură cale, întotdeauna aceeași: concedieri masive și falimente istorice.

Criza din 2007/2008 a arătat deja că acest ,,cu orice pret” nu este sustenabil, însă tentația banilor și a puterii a devenit doar mai mare, sărăcia și vechile probleme ale lumii crescând exponențial între timp. Criza de acum care se formează pe fundal va fi o notă de plată și mai scumpă, cu implicații economice și sociale mult mai profunde. Nu îți trebuie MBA sau școli înalte ca să vezi și să simți aceste lucruri în viața de zi cu zi și în piață.

Poate doar după un moment suficient de dur liderii vor înțelege că profitul are mai multe forme și că, concentrarea lui în procent de 100% în prezent și doar în zonele de maximizare nu reprezintă o strategie inteligentă pe termen mediu și lung, nu garantează continuitatea afacerii și nici bunăstarea socială.

La o analiză atentă a oricărui proiect de afaceri sociale, de antreprenoriat social, bine arhitecturat la nivel de concept, model, strategie și plan de acțiune, ai putea constata cu uimire că este mult mai sustenabil și profitabil pe termen mediu și lung decât o afacere orientată pe profit 100%. 

In 2010 unul din proiectele mele sociale „A good house for bad times” a fost pe lista finalistilor in cadrul Social Business Tour, organizatorii facand un parteneriat cu o divizie axata pe afacerile sociale a grupului bancar Erste, Good Bee, sperand astfel sa poata sustine finalistii pentru implementarea ideilor lor. In Romania n-a durat mult sa dispara aceasta initiativa, negasindu-si sustinere in mediul legislativ si in piata. Apoi, organizatorii si-au dat seama ca sunt mult prea rupti de realitate pentru ca aceste proiecte sa poata fi implementate atat de usor, neexistand practic nici o sursa de finantare pentru aceasta zona, oamenii care s-ar fi putut transforma in antreprenori sociali venind de mult mai de jos decat isi imaginau ei din calculele si estimarile lor pe hartie. Astfel, si proiectul meu a ramas suspendat, urmand sa-l fac candva in viitor, eventual din resurse proprii pentru ca nu vad prea curand optiuni in zona asta.

O viziune pe termen lung influențează direct durata de viață a unei afaceri și are forța de a cataliza și transforma societatea.

O afacere socială încorporată sub forma unei companii sociale (social enterprise) înseamnă să rezolv probleme sociale folosindu-mă de cultura și de competențele antreprenoriale. Aceasta diferă de afacerea convențională doar prin faptul că aceasta din urmă răspunde unor nevoi de consum existente sau creeaza noi nevoi de consum, afacerea socială răspunzând unei/unor probleme sociale punctuale, transformând prin existența și desfășurarea ei problemele în soluții și vulnerabilitățile unei economii în surse și resurse de creștere.

Motivul pentru care această zonă scapă atenției multor întreprinzători și lideri are în rădăcină două ingrediente alterate, strict legate de natura umană: lăcomia și nerăbdarea. Atât și nimic mai mult. Nu e nimic complicat sau filozofic la mijloc.

Majoritatea viziunilor nu supraviețuiesc termenului scurt.

Majoritatea viziunilor nu supraviețuiesc termenului scurt. Acesta este principalul motiv pentru care durata de viață a afacerilor a scăzut dramatic peste tot în lume la maxim 5-10 ani, pentru cele care supraviețuiesc primilor 3 ani, în nici un caz globalizarea, automatizarea, digitalizarea și alte schimbări cu care vine lumea nouă peste noi.

Până și liderul Amazon profeteste despre propria afacere că nu o vede în viață în 10 ani de acum încolo. Firește că nu o vede, pentru că în afară de profit, omul nu are nici o altă viziune care să schimbe soarta celor mai mulți în bine sau care să rezolve vreo problemă din lumea asta. Pentru marketing mai posteaza din cand in cand pe Twitter intentii de-ale lui in zilele cand se gandeste si la soarta lumii si la ce ar putea să facă. În plus, Amazon nu are în structura sa nimic inovativ sau transformator, este doar o platformă logistică care conectează niște puncte firești în contextul globalizării și care răspunde bine unei nevoi de consum existente. O afacere si atat.

Una din marile șanse ale României în acest context este că poate deveni un mare hub al afacerilor și inovației sociale, al antreprenoriatului social, un furnicar de companii sociale.

Nu are nici un sens să viseze lumea prin gurile speakerilor din tot felul de acceleratoare, hub-uri și evenimente la ,,România: Silicon Valley din Balcani, nu avem nici școală de management și antreprenoriat pentru asta, nici cultură și nici suficienti lideri influenti, nici politici și nici în mediul privat. Majoritatea companiilor sunt bucăți de corporații, divizii externalizate la noi, unde factorii de decizie nu au mult spațiu de mișcare și nici influență. Sunt doar lachei. Oricât de neplăcut ar suna, este un adevăr.

Afacerile convenționale, mici și mari, rămân în continuare, ca întotdeauna, pentru un procent mic de oameni, un procent care niciodată n-a depășit 10% într-o societate. Afacerile sociale, însă, pot fi salvarea, calea și destinul unei pături mult mai mari a populației: a șomerilor, comunităților vulnerabile, a micilor antreprenori și freelanceri care își doresc să-şi trăiască viața făcând ceva care are mai mult sens, care își doresc să lase în urmă o moștenire, alta decât amintirea propriei umbre, intr-un mod din care să si poată trăi si prospera.

Se investește extrem de puțin în inovație socială, în afaceri sociale, în antreprenoriat social. Mediul privat se duce mult prea departe în viitor cu fondurile de finanțare ale inovației, cele mai multe surse și programe de finanțare sunt destinate mediului privat sau public, ONG-urile nu reușesc sub nici o formă să se desprindă de trecut și să arhitectureze proiecte cu impact serios social și capabile să se autosustina financiar, iar legislația privind o fiscalitate croită pentru acest sector este lipsită de forță de catalizare în cele mai multe țări, iar in Romania deloc. Aceste aspecte au rămas neschimbate, însă existența lor nu exclude dezvoltarea zonei de antreprenoriat social, iar viitorul nu indica ca aceasta stare de neschimbare este una inteligenta.

Antreprenoriatul social nu se poate întâmpla eficient în forma unui ONG pentru că entitatea de antreprenoriat social nu poate fi un ONG, ea funcționând ca un hibrid între structurile publice, o firmă privată și un ONG. Aici discutam de companii sociale, de entitati diferite, noi. O astfel de entitate preia rezolvarea unor probleme din portofoliul autorităților publice, are o misiunea socială ca cea a unui ONG și rezolvă aceste probleme cu instrumente antreprenoriale ca firmele. Majoritatea profitului rămâne la dispoziția companiei sociale pentru replicarea și dezvoltarea proiectelor sociale, restul se duce către asociați sub formă de dividende.

În lipsa acestei entități de antreprenoriat social, corporațiile preferă să ruleze o parte din venituri în ONG-uri fără impact pentru a mai reduce din taxe, iar la primă criză, liderii preferă să concedieze zeci, sute și mii de oameni, în loc să îi transforme în antreprenori și inovatori sociali din timp și să-şi crească astfel influența în piață, dar și să-și asigure în condiții mult mai bune continuitatea afacerilor. ONG-urile sunt dependente de donații și de gradul de succes al proiectelor cu finanțare europeană. Mediul micilor afacerilor nu este interesat nici dacă ar vrea pentru că e deja sufocat de fiscalitate, birocrație, rigiditate si lipsa canalelor de finantare, iar pentru această zonă nu există stimulente și programe serioase. Astfel, cercul vicios doar crește, ducând la vulnerabilizare socială tot mai mult.

Departamentele CSR (Corporate Social Responsibility) din corporații sunt mai mult niște instrumente de PR și marketing și prea puțin niște generatoare de valoare și sustenabilitate, de transformare interna si externa.

Tot în corporații, departamentele de HR (Resurse Umane) fac din așa-zisele abordări de talent hunting si retentie de personal tot o acțiune de PR si marketing. Vezi asta în discrepanțele dintre formularea anunțurilor de angajare și modul în care se pune problema și se întâmpla lucrurile de fapt. Intre cultura propovaduita si cea care exista de fapt, deseori toxica si exploatativa.

Cercurile sunt închise în aceste zone și fix această închidere le afectează și ne afectează ca societate.
Nu avem în piață suficienți transformatori, iar cei care sunt, nu sunt căutați nici de corporații și nici de ONG-uri pentru a-și transforma cultura și unele activități în puncte generatoare de impact social și profit capabile să se autosustina financiar.

Criza cu care se confruntă de atata vreme lumea in timpul vietilor noastre, nu doar România, nu este o criză a forței de muncă. De această problemă se plâng și casele mai mari, aceasta este doar un sindrom, un efect. Când creezi atât de mult șomaj prin incapacitatea de a rezolva crize și probleme în mod creativ și sustenabil, oamenii aruncati pe muchiile vietii devin freelanceri și antreprenori, se descurca cum pot, la gri si la negru de cele mai multe ori, iar cu timpul, pe masura ce isi revin încep să fie ei cei care își aleg pentru cine și cum să lucreze. Nu mai stau la coadă să-ţi bată la poartă pentru cât ai stabilit tu că valorează munca lor. Oamenii invata sa-si asume preturile libertatii si încep să pună mult mai mult preț pe calitatea vieții si mai putin pe castiguri mari care vin la pachet vanzarea intregii vieti. În această pătură din afara sistemelor de stat și corporatiste sunt cei mai mulți oameni calificați și extrem de bine pregătiți, atât mental, cât și emoțional și profesional, atât pentru prezent, cât și pentru viitor.

Reimprospatarea sangelui din organizatii prin recrutarea si retentia acestor oameni trebuie sa se faca. Chinezii, vietnamezii, albanezii si ce alte natii mai importam pentru acoperirea unor sectoare din piata muncii nu sunt masuri sustenabile pe termen mediu si lung, nu adreseaza problemele structurale, dimpotriva, le ignora. Disperarea intrata in conflict cu lacomia duce la pagube tot mai mari, pentru ca pe acest fond problemele nu dispar si nici nu se atenueaza, ele doar cresc. Starea de negare nu s-a dovedit niciodata a fi o calitate.

Criza cu care ne confruntăm este o criză de transformatori și de lideri creativi. Este o criză de viziune și o criză spirituală, uneori mai este si o incapacitate și o lipsă de voința de a aduce in house oamenii care pot face diferențe, care pot susține echipa de leadership din marile organizații in provocarile lor in aceasta lume din ce in ce mai complexa.

Liderii trebuie să înceapă să înțeleagă că rămân singuri în aceasta goană obsesiv-compulsiva după profit instant.

În timp ce tot mai mulți oameni preferă să trăiască o viață din care să mai și înțeleagă ceva, tu te gândești cum să maximizezi profitul cu orice preț. Nu vezi că nu mai ești pe aceeași pagină cu oamenii tăi? Nu vezi că nici măcar în aceeași lume nu mai sunteți? Această (in)cultură a dus și la exodul forței de muncă calificate din România, iar în ultimii ani și a multor antreprenori.

Ar trebui să te trezești mai înainte să te scoată din piață o nouă criză, iar odată cu scoaterea ta să ajungă pe marginile spinoase ale vieții și oamenii tăi cu toți ai lor. Ar trebui sa fii mai constient, ca factor decizional, de impactul urias pe care il are in societate fiecare decizie pe o iei.

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.