4 lucruri pe care nu le-aș mai face într-o nouă afacere sau pe care le-aș face altfel.

4 lucruri pe care nu le-aș mai face într-o nouă afacere sau pe care le-aș face altfel.

Cu cât ești mai mic, cu atât viața e mai scumpă și riscurile mai mari. Cu cât ești mai sărac, cu atât cheltuielile, pierderile și costurile creditării sunt mai mari. Gândește-te și vei vedea că așa este.

Cei mai mulți antreprenori, în speță cei mai mici, orbesc deseori de la puterea pe care le-o conferă propria capacitate și pasiune de a face lucruri, uneori o putere inflamata artificial care ține doar de context și care îi face să nu își evalueze corect adevărata dimensiune, percepându-se mai mari și mai puternici decât sunt în realitate. Din motivul ăsta, încă din faza de pregătire, planificare și bugetare, apar estimări departe de realitatea care îi așteaptă în teren. Am văzut proprietari de mici afaceri disfuncționale care se gândeau la scalare, ei nereușind să-și atingă nici măcar potențialul existent.

Este greu de lucrat cu antreprenori, mai ales când sunt mici și neunși cu suficiente alifii, pentru că sunt încăpățânați excesiv, insuficient educați și acceptă greu sau deloc alte scenarii decât acelea la care ei s-au putut gândi. De mai multe ori decât nu, lumea lor e lumea, iar o astfel de mentalitate e invariabil începutul eșecului și a unui drum chinuitor, deseori dureros.

În anii dintre primul faliment și drumul către revenire, ani în care mi-am corectat erorile, m-am luptat în litigii pentru recuperarea prejudiciilor, mi-am văzut oponenți mai mari de sute de ori decât mine ducându-se la vale sau ieșind complet din viață, în care am analizat erorile multor afaceri din piață, în care am rezolvat probleme pentru organizații mari din lume, uneori probleme care nici n-ar fi trebuit să existe, am putut să-mi reevaluez viziunea de viață și să-mi dau seama mai bine ce aș face diferit sau nu aș mai face deloc într-o nouă afacere, într-o nouă încercare.

Iată câteva lucruri din acest capitol:

1. Nu m-aș mai asocia într-o firmă cu nimeni. Sau dacă totuși aș face-o, în mod excepțional, aș face-o doar pentru un proiect clar, iar anexă la Actul Constitutiv ar fi strategia și planul operațional al proiectului pe termen scurt, mediu și lung, scenarii de exit, precum și delimitarea clară a drepturilor și obligațiilor asociaților, o strategie însoțită de proceduri bine definite și cuantificate în cazul în care părțile nu țin linia.

Tata, care a fost și om de afaceri, avea o vorbă al cărei adevăr urma și eu să-l descopăr: ,,unde sunt doi români într-o afacere, sunt prea mulți.”

Doar Actul Constitutiv și Statutul nu sunt suficiente atunci când sunt mai mulți parteneri implicați. Cu strategia și planurile operaționale anexate, lucrurile se simplifică, rafinează și cristalizează radical, iar fluxul operațional devine mult mai fluid și clar. Deciziile sunt luate de un manager unanim ales și toate trebuie să fie în asentimentul strategiei, viziunii, misiunii și al obiectivelor afacerii. Adunarea Generală a Acționarilor se întrunește doar excepțional sau la momentele din lege, atunci când se fac credite, achiziții etc.

Pe măsură ce o afacere crește, se intră într-o inerție, iar pe fondul multelor variabile și schimbări din piață, deseori asociații deviază de la ideile inițiale.

Din motivul ăsta, o Biblie e sfântă, iar în cazul ăsta Biblia nu e Actul Constitutiv și Statutul, ci strategia și planul operațional. Ele constituie Manualul de Instrucțiuni pentru părțile implicate.

Tot pe măsură ce afacerea prosperă, intervin factori ce țin de natura umană și lumea pivotează sau se răzgândește, de cele mai multe ori fără preaviz. Nu le mai convine nu știu ce, vor mai mulți bani și tot felul de lucruri din sfera luptelor de putere.

În (in)cultura românească din zona antreprenoriatului și a leadershipului, țara fiind înțesată de manageri și milionari de carton, comunicarea e mult subestimată (și subminată), stilul e spartan, e care pe care. Suntem cunoscuți în toate cercurile de străini ca nația unde oamenii se mâncă unii pe alții.

În experiența mea, lucrurile nu s-au terminat niciodată bine în combinații cu parteneri.

Dar pentru că e mult mai greu să începi și să evoluezi singur, ba chiar și mai puțin distractiv, am învățat că natura umană poate fi foarte bine ținută în frâu cu documentația potrivită.

2. Aș insera în bugetul proiectului și în estimarea cash-flow-ului (a fluxului de trezorerie) un fond de criză, aș tăia cu 50% estimările de venit și aș inflama cu 30% cheltuielile pentru primul an și jumătate, chiar doi.

În sistemul românesc, lucrurile din târg nu stau niciodată așa cum te-ai gândit pe hârtie.

Legile nu se aplică, lumea nu are frică de lege și de consecințele propriilor acțiuni, politicienii schimbă deseori neconstituțional legislația muncii, fiscală etc, autoritățile nu au sisteme informatizate calumea și te îngroapă (încă) sistematic în erori și birocrație etc. În ansamblu, sistemul și cultura nu sunt fertile pentru inovație și mediul micilor afaceri, iar sistemul nu doar că nu este funcțional, dar deseori operează împotriva jucătorilor din piață.

În lume, schimbările se întâmplă foarte accelerat, guvernele nu țin pasul cu evoluția digitalului și a tehnologiei, acolo ești și străin și nu cunoști încă foarte bine sistemul, lucru care poate genera cheltuieli neprevăzute, deci aș aplica formula și în afara țării, daca aș alege să operez în altă țară.

Estimându-ți implementarea în felul ăsta, micșorezi riscul de eșec sau îl poți gestiona mai bine atunci când el se întâmplă, pentru că se va întâmpla.

Când ești mic răspunzi de tot, nu există o firmă mamă care să-ţi șteargă erorile, iar tu să rămâi în funcție ca factor decizional. Nu. Aici, tu greșești, tu plătești, iar dacă nu ți-ai estimat bine ,,intervenţia” și capacitatea emoțională, mentală și spirituală de a face față acestei călătorii, ieși din joc cât ai clipi.

În altă ordine de idei, este o abordare care încetinește sau întârzie implementarea, pentru că nu te mai apuci să începi până când nu ești suficient de bine pregătit și nu ai resursele necesare, astfel încât odată începând, să și ajungi unde vrei. Încetinești în faza asta, dar accelerezi pe drum, iar șansele să reușești cresc considerabil.

În orice caz, ca paranteză, până nu arhitecturezi planul operațional până la cel mai mic detaliu, nici nu putem discuta de un buget realist. Deci cel mai mare efort trebuie depus în această Biblie și în această fază, în opinia mea.

3. Contractele nu mai pot fi doar cadre generale particularizate la condițiile unei tranzacții sau alta. Trebuie să fie contracte procedurale cu clauzele “what if” bine cuantificate material și financiar, în stilul în care se fac planurile de criză.

Da, ar fi mai rigide și mai greu de semnat. Pentru că n-ar mai fițuici fără putere. Însă dacă toată lumea e bine intenționată, nu sunt probleme.

Trebuie să știm exact cine și cât plătește dacă greșește sau dacă încalcă voit contractul, și mai trebuie ca un contract să poată fi garantat. Astfel, ai o șansă să termini repede în instanță (sau înca în faza de mediere, deși noi nu avem cultura medierii) orice recuperare de prejudicii, nu îți mai pui tot destinul și viitorul în mâinile unui judecător necalificat. Ai o șansă să eviți falimentul și să supraviețuiești.

În străinătatea de la vest și nord nu e atât de multă nevoie de felul ăsta de abordare pentru că acolo lumea are frică de lege și de consecințe. Însă la noi e obligatoriu, în perspectiva mea.

Nu e suficient să zici că ,,partea care nu își respectă obligațiile, își asumă răspunderea conform legilor în vigoare”, trebuie să definești și să cuantifici acea răspundere și eventualele prejudicii colaterale care ar putea apărea dacă părțile deviază în mijlocul procesului.

O astfel de abordare înseamnă și o integrare a părții juridice în planul operațional, o implementare mai fidelă a planului de acțiune.

Contractul e legea dintre părți și ea trebuie să fie foarte clară, riguroasă. Nu merge cu contracte descărcate de pe net și nici cadre juridice generaliste.

Contractul conține cuvinte, iar dacă acțiunile și alegerile oamenilor subiect al acestuia deviază, cuvintele capătă putere de viață și de moarte în viața și afacerea ta, ele fac diferența dintre a fi și a nu fi.

4. Nu aș mai face afaceri doar pentru bani, e un fel de pragmatism cu costuri enorme la nivelul vieții personale.

Sunt multe afaceri bune în care poți intra, însă care nu te și reprezintă.

O afacere îți înghite tot timpul și viața. Nu poți vorbi aici de un echilibru între viața personală și carieră. Nu în lumea micilor antreprenori, unde din lipsă de resurse, trebuie să le facem pe toate până când ne permitem să angajăm mai mulți oameni și să depresurizam situația.

Viziunea vieții personale trebuie bine cristalizată, aliniată și armonizată cu viziunea afacerii. Trebuie să te poți regăsi cumva în ceea ce faci, ca să poți fi bine și ca om, pentru ca și viața ta personală să fie împlinită și satisfăcătoare.

Menirea ta e una complexă în lumea asta și nu poți trăi și face lucruri pe drumuri paralele de ea. Altfel încep depresiile, bolile, extenuarea și tot felul de dezechilibre.

Cercul aici e vicios. Dacă la început crezi că nu e atât de vital acest principiu, te lecuiești pe drum. Pentru că dacă tu ca om nu ești în regulă, vei începe să nu mai fi în regulă nici profesional. Tot omul ăla ești, doar că porți mai multe pălării, iar ele trebuie să poată funcționa bine împreună. Apoi, cu cât vei începe să porți mai multe, cu atât provocarea de a le armoniza devine mai mare.

Eșecurile și crizele sunt sentimente care se instalează în noi mai înainte ca ele să se întâmple. Trebuie să fii atent la aceste semnale și să faci schimbările necesare în timp util, altfel crizele sunt consecința naturală a acestei neatenții.

Astfel, oricât de tentante sunt unele idei de afaceri și oricât de aparent profitabile, aș petrece mai mult timp cu sortarea în sine până aș identifica acea afacere reprezentativă.

Profitul nu este doar financiar, este de mult mai multe feluri. Când pornești o afacere, pornești o inerție pe care nu o poți opri când vrei tu. Are o rotație a ei, e un proces, un mini sistem integrat în macrosistem.

Ai vrea să te asiguri că afacerea nu este toată viața ta, ci că este un plan bine și corect integrat în viața ta, în viziunea ta de viață pe termen lung.

***

Aici găsești cursul meu video de cultură antreprenorială „Patterns for success. XCulture: How superheroes are born” și care cred că îți va fi de un companion de încredere pe acest drum.

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.