Când întâlnești antagoniști ai în față oportunitatea unică și irepetabilă de a-ți depăși condiția.

Când întâlnești antagoniști ai în față oportunitatea unică și irepetabilă de a-ți depăși condiția.

 

He that struggles with us strengthens our nerves, and sharpens our skill.  Our antagonist is our helper.
Edmund Burke

Cei mai mulți oameni refuză să îngăduie experiența pe care le-o propune viața cu o persoană pe care o percep în opoziție cu ceea ce și-au predefinit ca valori și principii de viață sau cu o persoană prea diferită de tipologiile cu care s-au obișnuit să interacționeze. Se enervează, irită, agită, tulbură, sperie, sunt nerăbdători, vor să scape cât mai repede de interacțiunea cu acea persoană, ca și când cineva le-a pus cărbuni încinși în vârful capului. Nu suportă contactul, ba chiar atacă.

Când simți în felul ăsta trebuie să te îngrijorezi pentru evoluția ta, pentru că asta înseamnă că ai intrat pe nesimțite în stare de autosuficiență, de închidere, de lipsă de curiozitate, de neputință. Ai ajuns la un capăt de linie în cel puțin unul din circuitele care te compun, în cel puțin unul din planurile vieții. Stagnezi. Ba poate întâmpini chiar o situație de criză. Iar dacă insiști să rămâi în această stare și poziție, te și micșorezi.

Asocieri nefericite

Dacă stai să te observi, vei constata că oamenii pe care îi percepi ca antagoniști sunt și oameni despre care crezi că îți sunt inferiori într-un plan sau altul al vieții, dacă nu în toate (moral, cultural, educațional etc). Cei mai mulți oameni se cred superiori antagoniștilor lor. Antagoniștii sunt invariabil răi, corupți, țărani, proști, inculți sau insuficient de buni, morali, rafinați, inteligenți și educați. Iar cu cât antagoniștii sunt mai bogați sau mai sus pe scara socială, cu atât sunt percepuți mai rău.

În capul colectiv (încă mult dogmatizat), noi suntem întotdeauna în lumină, iar antagoniștii în întuneric. Logica frântă dă naștere unei asocieri automate care deseori e profund greșită: negru=întuneric=rău. Pe linia asta necunoscut=întuneric=(mai)rău. În esență, tot ce nu putem înțelege, cuprinde, vedea, simți, imagina și controla este întunecos, periculos, alunecos și cel mai probabil nu poate duce nicăieri mai bine, ci mai degrabă la rău sau la mai greu, ne stă împotrivă.

Prin această superioritate cu care te îmbraci pierzi mai înainte de a începe orice posibilitate și oportunitate: să înveți, să îți mărești puterea, să generezi schimbare, să-ți depășești condiția, să-ți îmbunătățești calitatea vieții, să-ți atingi scopurile, să îți înfrângi oponenții.

Antagoniștii în iubire

Nu este complet întâmplător că cele mai multe relații sunt neînsuflețite, nefericite, dureroase, complicate sau cronic de plictisitoare, cei mai mulți oameni pot iubi doar ce pot controla, doar ce le familiar, implicit doar ce e previzibil pentru ei. Din motivul ăsta, atunci când întâlnesc iubirea nu o aleg. Pentru că îi sperie și îi aruncă într-un roller coaster emoțional. Pentru că iubirea nu poate fi închipuită sau imaginată. Dacă ar putea fi așa, ne-ar fi egală, iar dacă ne-ar fi egală n-ar mai avea forța de-a ne crește și de a ne aduce acasă. În ecuația iubirii, antagonistul este persoana care ne deschide (lucru care aproape invariabil se întâmplă în moduri complet neprevăzute, neașteptate și neînchipuite).

Împlinirea ta și a vieții tale depinde direct de cât de mult alegi să te deschizi, mai ales în fața experiențelor cu antagoniștii. Capacitatea de deschidere este dată de nevoia de adevăr, implicit de nevoia de autenticitate.

Cu cât vrei să aflii mai mult din puzzle-ul adevărului (tău, al vieții și al lumii), cu atât te vei deschide mai mult. Cu cât vei aduna mai multe piese de adevăr, cu atât vei avea mai multă claritate. Cu cât vei avea mai multă claritate, cu atât vei avea un mai bun echilibru. Un mai bun echilibru înseamnă mai multă putere. Mai multă putere de acest fel înseamnă și mai multă inteligență. Echipat astfel, ai șanse mult mai bune să ajungi unde vrei în viața asta.

Un antagonist care mă atacă mă obligă la reacție, la luptă. Dacă n-am mai luptat până atunci, nici nu voi ști să lupt, cu atât mai puțin dacă antagonistul meu e mai mare și mai puternic decât mine. Mă va frânge pe genunchi ca pe o rămurică sau mă voi îmbolnăvi de la câtă frustrare și nervi îmi va produce, dacă tot ce pot e să mă plâng de ilegalitatea sau imoralitatea acțiunii sale.

Un antagonist care nu mă atacă mă obligă la repoziționare, la deschidere și la învățare. De la el pot vedea cum stau lucrurile și de partea cealaltă a baricadei (mai ales dacă face parte dintr-o clasă socială împotriva căreia sunt ca ideologie), pot afla mai mult adevăr, pot învăța mai bine cum să navighez în sistem și în viață, cum să gândesc mai strategic etc.

În nici una din situații, retragerea/evitarea experienței nu este alegerea cea mai inteligentă, pentru că din retragere nu înveți nimic, doar constați, te frustrezi și te enervezi, pentru că la impactul cu un antagonist nu există opțiunea ‘neutru’. Poate nu pierzi nimic, dar nici nu câștigi nimic.

Intră în arenă

Antagoniștii sunt oameni de acțiune, ei joacă jocul vieții cu mare pasiune. Pentru a învăța din interacțiunile cu ei trebuie să îi respecți. Pentru că dacă și-au atins obiectivele nu sunt proști deloc. Oamenii ăia știu să ajungă unde vor, știu jocul. Respectându-i, vei începe să le vezi și calitățile și să le admiri aptitudinile care i-au ajutat să te înfrângă într-o confruntare sau să cucerească un sistem sau chiar o lume. Prin acest simplu proces, aceleași calități încep să se transfere și la tine, începi să-ți crești puterile, începi să înfrangi statisticile și șansele împotriva ta.

Dacă doar privești doi luptători într-o arenă nu vei învăța să lupți, cu atât mai puțin să și câștigi o luptă. Trebuie să intri în arenă și să te antrenezi. Refuzând experiențele cu antagonistii, refuzi antrenamentul.

Fiecare antagonist în parte cu care viața te pune față în față îți oferă oportunitatea unică și irepetabilă de a-ți depăși condiția, de a ajunge mai aproape de cine și unde vrei să fii.

Uneori vei ajunge să constați că multe dintre persoanele pe care le credeai în opoziție cu tine sau profund diferite de tine, cărora le-ai pus o etichetă mai mare sau mai mică de antagoniști, îți vor deveni prieteni și te vor ajuta ca nimeni alții să ajungi la destinația ta. Unii îți vor fi chiar eliberatori.

***

Un articol de

Georgia Mihalcea

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.