Cel mai greu este să ierți un om căruia nu-i pare rău. Poți schimba lumea dacă reușești.

Cel mai greu este să ierți un om căruia nu-i pare rău. Poți schimba lumea dacă reușești. 

Spinul pe care ți-l lasă în inima și în sistem un om care ți-a fost piatră de cădere este cel mai greu de scos din sistem. E un spin gigant prin care sângerezi constant, este o rană deschisă care îți poate induce complicații dintre cele mai mari, de la sănătatea psihică și fizică, înrăire și înveninare, până la alegeri dintre cele mai nefericite.

Aici nu mai e vorba de iertarea dușmanului, ci de iertarea unui dușman batjocoritor. De iertarea unei legiuni de draci care l-au luat prizonier cândva, după o alegere sau întâmplare nefericită sau rugăciune uitată, legiune care îl transformă pe acel om într-un pericol social. Deseori, cât se poate de conștient.

Este cel mai greu să treci peste o astfel de mare întâlnire pentru că singura cale prin care poți să închizi acest fel de rană este să nu o iei la modul personal, deși interacțiunea cu un astfel de antagonist de tip prădător te-a devastat și odată cu tine, ți-a devastat și viața, influențând astfel și viețile celor legați de tine. 

Cum să nu iau personal ceva care m-a distrus? Ok, în puzzle-ul adevărului am înțeles că am avut problemele mele pentru care am ajuns în fața unui astfel de om, dar faptul că m-a îmbrâncit peste marginea prăpastiei a fost alegerea lui și asta e pe nota lui de plată. Îți spui și te întrebi. Legitim, de altfel.

Nu există decât o singură cale aici: să te scoți din mijlocul cercului și astfel să-ți eviți ego-ul, evitând de fapt înrăirea, intoxicarea și degradarea ta, prin asta amplificându-ți capacitatea de iubire, implicit inteligența. Pe calea asta, împlinindu-ți viața.

Poți face asta punându-ți o singură întrebare: dar dacă în viața acestui om se va întâmpla ceva care îi va deschide mintea și inima și va conștientiza ce a făcut?

Firește, ți-ar veni să zici: și ce-mi pasă? Să se ducă dracului, că viața mea nu mi-o mai dă nimeni înapoi.

Dacă îți vine să zici asta, atunci mai pune-ți o întrebare: Dar dacă omul ăsta aș fi eu?

Nu ai vrea oare să găsești o poartă deschisă la cel pe care l-ai afectat care să-ți îngăduie să îți corectezi greșelile și să restabilești pacea și ordinea lucrurilor?

Cum poți vedea câți oameni ai distrus sau rănit în viață și pe câți ai ridicat? Nimeni nu poate cuprinde. Dacă la rândul tău ești un astfel de om pentru cel puțin un altul și n-ai habar încă de adevăratul impact pe care l-ai avut în viața cuiva ?

Operând în această cheie îți vei reveni mult mai repede și îți vei putea continua viața în condiții mult mai bune. Dacă vreodată omul ăla va reveni vreodată, o va face pentru el și liniștea lui, dar uneori însă, se poate întâmpla ca tocmai cu acești oameni să ajungi să transformi totul și să ai cele mai mari, mai benefice și mai frumoase prietenii. 

Iar asta e deja artă și putere veritabilă.

Pentru că într-un om în care stă o mare putere de a face rău, stă cel puțin la fel de multă putere de a face bine. Și doar pentru asta și pentru ca omenirea să nu piardă un astfel de potențial, merită să îți scoți ego-ul din centrul cercului și astfel să îți depășești condiția.

Așa se nasc poveștile epice schimbătoare de vieți și lume. 

Așa ajungi tu primul omul din visele tale, iar pe cale naturală vei atrage asemenea.

Aşa se nasc supereroii.

*

Do I not destroy my enemies when I make them my friends?

(Abraham Lincoln)

***

Un articol de

Georgia Mihalcea

Reclame

1 comentariu

Scrie un comentariu

  1. A republicat asta pe Tales from the rock și a comentat:

    Cel mai greu este să ierți un om căruia nu-i pare rău. Poți schimba lumea dacă reușești.

    Spinul pe care ți-l lasă în inima și în sistem un om care ți-a fost piatră de cădere este cel mai greu de scos din sistem. E un spin gigant prin care sângerezi constant, este o rană deschisă care îți poate induce complicații dintre cele mai mari, de la sănătatea psihică și fizică, înrăire și înveninare, până la alegeri dintre cele mai nefericite.

    Aici nu mai e vorba de iertarea dușmanului, ci de iertarea unui dușman batjocoritor. De iertarea unei legiuni de draci care l-au luat prizonier cândva, după o alegere sau întâmplare nefericită sau rugăciune uitată, legiune care îl transformă pe acel om într-un pericol social. Uneori, cât se poate de conștient.

    Apreciază

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.