Te judeci și te învinovățești din mândrie, nu din smerenie. Automat, faci la fel și cu ceilalți.

Te judeci și te învinovățești din mândrie, nu din smerenie. Automat, faci la fel și cu ceilalți.

Când te judeci și te învinovățești nu-ți pare rău, ci îți hrănești ego-ul, vanitatea. Astfel, îți crești problemele și te adâncești mai mult în crize și conflicte, generând și amplificând pierderi, uneori până dincolo de tine.

Având reflexul optimizării proceselor și al sistemelor (al operațiunilor) încă din copilărie, când mi-am început viața în câmpul muncii și mai apoi din afaceri, la nivelul interacțiunilor umane m-au interesat mai rar de ce-urile din spatele lucrurilor, mi-a fost întotdeauna mult mai util și mai benefic să urmăresc modul de operare al acțiunilor față de propria mea persoană și față de ceilalți. Ca un film, cadru cu cadru. Iar mai apoi, mutând ‘camera’ în diverse unghiuri, pentru a lărgi perspectiva.

Urmărirea proceselor și a mecanismelor sistemelor, a modului în care operăm ca entități și oameni mi-a oferit întotdeauna o înțelege mai largă a mea și a lucrurilor, iar de ce-urile au ieșit natural la suprafață, la fel si soluțiile, apoi s-au atras unele pe altele din varii științe și domenii, ajutându-mă enorm să-mi cresc inteligența, claritatea, creativitatea, viteza și precizia. Iar mai apoi, empatia.

Criza vieții mele a început să-și formeze premisele de foarte devreme, dar s-a manifestat ca o explozie în toate planurile deodată la 27 de ani, când totul a devenit nimic peste noapte, trezindu-mă la un nivel foarte adânc al vieții, un minus cu multe cifre. Privind în sus, îmi trebuia un binoclu de ultimă generație, nu ca să văd cerul, ci nivelul zero, ceea ce numesc oamenii, fără a defini precis, acel ‘de la capat’. În afaceri eram deja un excepțional manager, dar un lider îngrozitor, iar la nivelul relațiilor cu oamenii, inclusiv cele sentimentale orbecăiam în necunoscut, rănindu-mă și rănind, negăsindu-mi niciodată liniștea.

Ce-mi doream să fiu, ce era în mine și ce eram erau lucruri foarte îndepărtate unele de altele.

Am calculat câți ani mi-ar trebui să ajung la Zero și după o aritmetică simplă răspunsul a fost 50, cu noroc. Nu aveam atâția ani disponibili și nici resurse psihice și emoționale să rezist pe un drum atât de lung și dur. Trebuia să inovez, să mă fac pe mine propria-mi sabie/instrument de operare, trebuia să-mi activez potențialul de supererou pentru ca, tot cu noroc, să reușesc în 10 ani să ajung la zero.

În cazul meu, zero a însemnat: plata unor datorii mai mari decât aș fi putut duce umblând pe căi convenționale, recuperarea unor pierderi materiale, câteva intervenții chirurgicale și pe sănătate pentru a restabili echilibrul și pentru a mă menține în formă, venituri curente suficient de mari ca să-mi acopere viața și cârlige aruncate în viitor ca să-mi asigur continuitatea.

E de ajuns să cazi o singură dată în viață pentru a nu mai putea să te ridici niciodată, pentru a nu mai putea reveni în circuitul vieții, rămânând captiv în tărâmurile umbrelor. Este ceea ce am putut vedea și învața cu claritate în anii mei de recompunere și revenire și prin oamenii întâlniți.

Ca să pot compresa atât de mult timp în puțin doar ca să-mi pot construi premisele unei noi șanse, primul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să-mi dublez zilele, nedormind. De aici dezechilibrul pe sănătate, între timp mai bună ca niciodată, cu mici retușuri de operat pe ici, pe colo. Apoi a trebui să muncesc în multe joburi diferite deodată ca să-mi cresc exponențial experiența, implicit veniturile. În timp ce munceam și în timpul dintre, rezolvam probleme, cercetam și învățam ca să-mi cresc exponențial cunoașterea. Zilnic, într-o formă sau alta, scriam ca să-mi rafinez mintea și înțelegerile, dar și ca să mă depresurizez, vindec și să-mi hrănesc pasiunea, iar astfel să pot acumula în continuare și să-mi mențin motivația vie.

Eforturile mele cu mine au fost titanice. Dar a fost singura opțiune posibilă, cealaltă fiind degradarea în agonie, depresie și dureri până la dispariție. O dispariție destul de prematură și violentă, dar extrem de probabilă conform statisticilor din rândul oamenilor cu premisele mele de viață. Nu mai rămăsesem decât eu, dar acest fel de nimic a fost o oportunitate unică și irepetabilă care mi-a permis să lucrez 100% cu și pentru mine, iar pe drumul ăsta să mă pun și în slujba altora care se confruntau cu crize și probleme complexe de viață, care ajunseseră pe muchii.

Privind înapoi nu știu de unde am avut atâta putere psihică  emoțională, ata tenacitate și reziliență, dar un prim răspuns este: din alegere. Am ales să încerc. Și am mai ales să cred în steaua și în șansa mea. Mi-am spus așa: voi da 100% fiecărei clipe și dacă voi ajunge mai bine, bine, dacă nu, nu. Mai mult de atât un om nu poate face, nici în situația mea și în nici o altă situație.

În unele zile tot înseamna nimic, în altele însemna de o sută de ori cât puteam face într-o zi obișnuită, în altele îmi lăsam sistemul să se reconfigureze și să se rafineze ca să pot reîncepe din nou. Una peste alta, am ajuns ca un ceas elvețian ca fix în 10 ani să ajung la zero, din al 7-lea an reușind să schimb și inerția și să generez posibilități tangibile și pentru viitor.

Modul de operare al judecării de sine și al învinovățirii 

Făcusem niște greșeli și avusesem niște ezitări care mi-au fost fatale și care au impactat și alți oameni, iar pe alocuri au deranjat și ordinea lucrurilor, astfel că unul din procesele care mi-a provocat mari bătăi de cap a fost modul în care operează judecata de sine și învinovățirea. Față de mine și față de ceilalți.

Ca să înțelegi cum operează mecanismul vinei, imaginează-ți că ești un chirurg care are pe masă un pacient cu o hemoragie locală. În timp ce operezi, greșești sau un coleg greșește, astfel situația devine brusc din criză o situație de viață și de moarte.

O milisecundă dacă te-ai opri să crâcnești, să (te) învinovățești și să te adâncești într-o judecată de sine spunându-ți ca ai fost prost și constatând la infinit problemele, pacientul moare sau devine ‘beneficiarul’ unor complicații care îi vor afecta toată viața, iar ție și cariera și performanțele viitoare.

Stricăciunile pe care le produci mutându-ți atenția către tine nu constau doar moartea pacientului, ci și în frustrarea echipei și în suferința și pierderile materiale pe care le induci și familiei și prietenilor pacientului.

Din perspectiva creșterii capacității de conștientizare, contează și cine este pacientul. Dacă pacientul conduce o afacere, de exemplu, mai înseamnă că generezi și șomaj, firma închizându-și porțile, aruncând astfel în criză viețile multor oameni, ale familiilor lor și ale tuturor care depind de ei, mai departe a afacerilor care depind de cumpărăturile lor și tot așa. Astfel, este important să fii întotdeauna deschis și înclinat să aflii cine sunt oamenii cu care interacționezi, să-i aflii. Să îți măreşti capacitatea de empatie ca să îți poată păsa suficient de mult cât să poți da tot ce ai mai bun unui om sau situații, dar mai ales ca să-ți poți depăși condiția.

Într-o singură clipă în care te orientezi către tine, creezi o gaură neagră în jurul tău și mult dincolo de tine, doar pentru că vanitatea ta a dorit atenție, doar pentru că în clipa aia ai ales să-ți hrănești ego-ul. 

Mândria cere atenție în toate felurile, e fericită dacă o complimentezi și pamperșești, dar e mulțumită și dacă îi dai palme și pumni în cap, dacă te plângi și lamentezi la nesfârșit, dacă te scuzi și îți pare rău mereu, orice atâta vreme cât n-o ignori.

N-ai observat cât de tare te irită și obosesc oamenii care se scuză întruna? Ei, de fapt, răspund vanităţii lor și pentru a primi atenție fac orice. În ciuda aparențelor, felul ăsta de oameni sunt extrem de vanitoși, deseori și foarte cruzi.

În viața ta, primul pacient ești tu, apoi fiecare om în parte cu care interacționezi.

Viața nu este o apă lină, este un joc, o arenă, o junglă. Oricât ai fi sau ți-ai dori să fii de bun, a greși, uneori îngrozitor, este inevitabil. Este felul în care învățăm și ne transformăm.

Firește, e în regulă să îți pară rău, să te căiești pentru greșelile tale. Dar doar până într-un punct. Când începi să te flagelezi și să persiști la nesfârșit în acest proces, intri într-o cu totul altă zonă, una distructivă. 

De asemenea, judecata de sine e benefică doar în măsura în care este o evaluare a unei situații și nu o împovărare cu vină, când obiectivul este acela de îmbunătățire.

Evaluează, repară, îmbunătățește și mergi mai departe.
Nu ai nici un alt scop mai important în viață decât acela de a o împlini.
Viața e mult prea scurtă și imprevizibilă, nu ai timp fizic, pe ceas, să te consumi fără rost în ceea ce nu(-ți) aduce plus valoare. Mândria nu merită o astfel de investiție. 

*

Un articol de

Georgia Mihalcea

Reclame

3 comentarii

Scrie un comentariu

  1. A republicat asta pe Tales from the rock și a comentat:

    Cel mai greu este să ierți un om căruia nu-i pare rău. Poți schimba lumea dacă reușești.

    Spinul pe care ți-l lasă în inimă și în sistem un om care ți-a fost piatră de cădere este cel mai greu de scos din sistem. E un spin gigant prin care sângerezi constant, este o rană deschisă care îți poate induce complicații dintre cele mai mari, de la sănătatea psihică și fizică, înrăire și înveninare, până la alegeri dintre cele mai nefericite.

    Aici nu mai e vorba de iertarea dușmanului, ci de iertarea unui dușman batjocoritor. De iertarea unei legiuni de draci care l-au luat prizonier cândva, după o alegere sau întâmplare nefericită sau rugăciune uitată, legiune care îl transformă pe acel om într-un pericol social. Uneori, cât se poate de conștient.

    Apreciază

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.