Starea de tristețe își are rădăcinile și în vanitate. Mulți sunt triști când lucrurile nu ies cum vor ei sau cum au decis că e normal.

Starea de tristețe își are rădăcinile și în vanitate. Mulți sunt triști când lucrurile nu ies cum vor ei sau cum au decis că e normal.

Ieri au murit deodată doi oameni cunoscuți lumii, fiecare în alt colț de planetă. În total, însă, au murit mulți oameni pe Terra ieri. Unii uciși, alții bătuți, alții îmbolnăviți sau autoîmbolnăviți, alții de foame, alții în războaie și în tot felul de alte situații mai mult sau mai puțin (sin)ucigașe. Cei mai mulți necunoscuți lumii. Milioane. Milioane ale căror nume și vieți, doruri, bucurii și tristeți nu le vom ști niciodată și ale căror povești nespuse răman pentru eternitate necunoscute lumii.

Vocalistul de la Prodigy s-a sinucis la 49 de ani, actorul care l-a jucat pe Dylan din Beverly Hills de atac cerebral la 52 de ani. Trist? Bineînțeles. Întotdeauna când mor oameni e trist. Și ai noștri, și ai altora.  Tristețea în acest caz e naturală, e datul vieții și al condiției omului. Șocantă de fiecare dată, dureroasă de fiecare dată, asta e.

TRISTÉȚE, tristeți. Stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune, melancolie, posomoreală, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (înv.) scîrbie, (fig.) cătrănire.

În același timp, însă, tristețea din statistici și din multe straturi de jur împrejurul nostru nu spre acest capitol arată, ci spre unul în care mulți oameni sunt triști pentru că lumea nu e cea închipuită de mintea lor, iar oamenii și lucrurile din viața lor și din locurile unde trăiesc nu se întâmplă conform principiilor și valorilor din aceasta lume imaginară, din normalul decis de ei, un normal în care de cele mai multe ori taman ei nu se întâmplă. Dar și un normal care n-a existat vreodată pe pământ, chiar dacă în viziunea multor oameni triști în acest fel, această lume utopică e mai frumoasă, mai justă și mai sănătoasă decât cea în care trebuie să trăim în fiecare zi.

Și totuși, starea asta e una de scârbie, o nuanță foarte potrivită pentru acest soi de tristețe, cuprinsă în mod interesant chiar în definiția ei. 

Dacă vei sta să observi, vei constata că prea multe zile din viețile prea multor oameni sunt tulburate de tristeți. Multă lume e tristă pe pământul ăsta și dacă nu e tristă, parcă caută să se întristeze sau să-i întristeze și pe alții. E ca o leapșă uneori. Inerția ființei lor trage atât de mult în jos, încât spiritul neantrenat de atâta relaxare în cunoscut și familiar nu reușește să compenseze această alunecare constantă a ființei în hăuri de toate culorile, întotdeauna întunecate, pentru că până și albul poate fi negru în lumina potrivită.

Dacă vreau ceva sau pe cineva și acel ceva sau cineva nu (mi) se întâmplă cum vreau eu și cum am stabilit că e normal, în nici un caz nu poate fi tristețea starea naturală a firii, ci mai degrabă curiozitatea. Pentru că, curiozitatea este cea care ne îndrumă către atenție. Ea îmi provoacă natural întrebări ajutătoare: oare de ce se întâmplă așa? Eu unde greșesc? Ce cuie mă țintuiesc în așteptările de felul ăsta care se tot repetă și îmi induc constant stări de tristețe?

Tristețea devine o stare naturală când naturalul e alterat, caz în care trebuie intervenit într-o formă sau alta. În nenaturalul care devenim episoade mai scurte sau mai lungi în viață pare firesc să fiu trist dacă lucrurile nu decurg cum m-am așteptat în predeterminările mele. Însă în aceste cuie în care deseori ne batem mintea, sufletul și spiritul nostru nu pot respira, nu ne pot ajuta să devenim versiunile noastre mai întregi, mai bune și implicit, mai fericite. Rămânem închiși la oferta vieții. 

Când simți tristețe pentru că o situație nu a evoluat cum ai sperat sau ai vrut, vanitatea ta suferă pentru că nu și-a împlinit nevoile și revendicările, tu nu mai ești personaj central, nu mai e vorba (doar) despre tine. Ești solicitat să privești și către celelalt și către ceea ce îl mână către o atitudine sau alta, către ceea ce e în spatele aparențelor.

Pe cine știi să îi placă starea asta de solicitare emoțională, ba chiar nervoasă uneori? Nimănui nu-i place. Ba chiar cei mai mulți dintre noi suntem falimentari emoțional. Fugim de ea unde vedem cu ochii. Pentru că în normalitatea decisă pentru această viață, de la un punct încolo suntem perfecți și în eternă creștere și e nefiresc ca întâmplările pe care ființele perfecte și în creștere le generează să fie imperfecte și în descreștere.

Îmi povestea de curând prietena mea că i-a venit la cabinet o pacientă extrem de tristă. Întrebând-o de ce, aceasta a răspuns „Există un el și vreau să mă iubească cum îl iubesc eu.” Ea a spus ce mulți nu spun, dar o gândesc și arată în multe feluri. Vreau.

Pe mulți dintre acești oameni care ‘vor’ îi regăsești și pe la vrăjitoare sau făcând naveta cu sute de lumânări în pungă pe la tot felul de biserici departe de oraș unde întotdeauna există un preot deschizător de carte sau un sfânt făcător de minuni într-ale inimii. Nu știu dacă ai citit știrile de azi, dar rândul lumii care se duce la vrăjitoare s-a îngroșat mult în ultimii ani, mai ales în statele dezvoltate, America rupând topurile și la acest capitol. 

E firesc să speri ca iubirea pe care o porți cuiva să fie reciprocă, însă de aici și până la a fi atât de trist pentru că asta nu se întâmplă în termenii tăi e un alt drum și nu unul al iubirii, ci unul al vanității și al lipsei iubirii. Unul care îți atrage atenția că ai nevoie să te scoți din centrul cercului și să te muți mai pe margini, ca să mai și poți vedea ceva, altceva în afară de tine.

Da, sigur, treaba asta necesită efort, timp, energie, răbdare, atenție. Și toate îndreptate către altcineva, pentru o vreme. Cine naiba le mai are în zilele noastre? E o treabă solicitantă. Nu mai bine dăm noi next și ne continuăm maratonul? Sigur sigur, undeva, cândva, vom da noi și peste lumea închipuită din mijlocul minții noastre.

Dar cele mai multe cazuri născătoare de tristeți nu cu iubirea și nevoia de atenție infinită au legătură, ci cu alte lucruri mult mai mărunte. Mulți sunt triști când văd rezultatele la loto și constată că nici de data asta n-au câștigat, alții că preotul de la biserică nu i-a băgat în seamă orele în șir la care sperau, alții că un medic nu le-a dat lor și problemei lor de viață și de moarte tot timpul din ziua aia, alții că politicienii sunt niște nenorociți, alții că bogatașii scot banii din economie și îi pitesc prin offshore-uri, alții că ai lor copii nu ascultă de ei și le freacă nervii cu șmirghel, alții că n-au făcut milionul de euro peste noapte, iar alții că iar plouă, futu-i gura mă-sii.

Ba unii dintre acești triști cred că sunt triști din cauza sensibilității. Doar eu știu de câte ori cruzimea unor astfel de oameni sensibili a tăiat în mine până dincolo de os sau a zgâriat ca un drac turbat.

Tristețea e ca o sticlă din care curge la infinit apa morții. Doar de un dop e nevoie pentru a opri această inundație cu potențial de veșnicie în sensul cu minus al infinitului. Iar acel dop doar tu îl poți pune. Firește, e necesar să decizi. E doar o chestiune de pivotare.

Viața din lumea reală e mai scurtă și imprevizibilă decât cea din lumea închipuită.

Trebuie să crezi că ai timp ca să-ți îngădui petrecerea ei în tristeți născute din orice situație sau om care nu se întâmplă cum vrea mușchiul tău sau care n-a fost sau nu e să fie. Sunt miliarde de oameni pe pământ și fiecare are ceva bun sau mai bun de oferit, oameni cu care poți trăi situații de tot felul. N-ai timp să te împiedici de nimeni și nimic care nu merge în sensul tău, care nu dorește să împartă cu tine o bucată de drum sau care nu răspunde chemării tale. În acest caz chiar trebuie să apeși butonul next. Zâmbind și explorând cu mare curiozitate mai departe.

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.