Ghidul de leadership XCulture a fost preluat de Walmart SUA, Adlibris Stockholm si Loot Africa de Sud.

Ghidul de leadership „XCulture: How Superheroes Are Born” versiunea pentru proprietarii de mici afaceri, tinerii antreprenori și cei la început de drum a fost preluat de pe Amazon pentru resale de retailerii independenti Walmart din SUA, Adlibris din Stockholm și Loot din Africa de Sud.

După ce ghidul XCulture de leadership a luat locul 1 la secțiunea Cultură din cadrul competiției globale Patterns for Success din 2017 lansată pe HeroX, cea mai mare platformă de crowdsourcing din lume, în mijlocul unui mic tsunami când lucram la o producție tv, mă mutam și multe altele care mă sufocau ținându-mă departe de altele pe care vroiam săle fac, mi-a venit să-mi creez o fisură ca să pot respira. La mine fisurile nu sunt limanuri unde să mă odihnesc și să mă distrez, ci noi munci.

Așa că mi-am zis să mă apuc să cizelez ghidul și să-l fac o carte pe care să o public pe site-urile Amazon. Că dacă s-a ridicat din sute de propuneri de prin toate colțurile lumii, înseamnă că am reușit în cele din urmă să-mi activez XFactorul și pe zona scrisului de alt fel decât cel de afaceri/tehnic, s-ar putea ca asta să fie una din căile mele de exit din hățișul vieții mele. Sau o bucată din algoritmul de exit. Mi-am zis.

Mi-am dat seama în 10 ani de premii in competitii gobale cu sute și mii de participanți mai educați și mai destepti decat mine, că nu stăpânind o limbă la perfecție ajungi să te ridici din mulțimi mari, ci prin simplitate și claritate. Claritatea viziunii și simplitatea cu care expui și structurezi o idee rupe orice barieră culturală și de limbă.

Firește, se vor găsi oameni să îți comenteze greșelile în loc să te ajute să le corectezi și să înveți ceva, virgulele și obrăznicia de a scrie într-o limbă pe care nu o vorbești nativ sau foarte bine, însă astea sunt murmure, iar dacă vei privi în viețile lor, vei constata ca nu trăiesc nici la 10% din potențialul pe care îl au. Perfecționismul e dăunător. Trebuie să faci tot ce poți de acolo de unde ești. Pe drumul ăsta oricum vei deveni din ce în ce mai bun. Valoarea întotdeauna va răzbate. Întotdeauna. Îți garantez.

O paranteză

Secțiunea mea Culture a avut 10 pagini și pe ele am câștigat 7,000$, iar tot ghidul l-am scris pe genunchi, pe unde eram, în 45 de nopți și într-o engleză decentă, deși ar fi avut nevoie de un ochi nativ sau experimentat pe limbă, ajungând după viata mea de un deceniu de competiții internaționale de problem solving și inovație să pot calcula valoarea mea de piață în zona consultanței de afaceri prin intermediul valorii unei pagini, ba chiar prin intermediul valorii unui cuvânt.

Astfel cuvintele mele se învârt în jurul valorii de 10$, o pagină 1000$ și o oră 150$ în condițiile în care soluțiile premiate în piața inovației deschise se plătesc cu 10-30% din valoarea lor, acea valoare pe care o iau marile firmele de consultanță corporațiilor, firme care sunt mari cumpărătoare de soluții de la noi, solverii.

Nedrept, nu? Asta e lumea hipercompetitivă, viața noastră de azi în lumea corporațiilor. Dacă mă nășteam sau ajungeam în America, probabil acum eram în alte părți. Noroc că America știe să ajungă peste tot și așa mai trăim și unii dintre noi, pe unde suntem, cum putem.

Calculele sunt făcute pe bani încasați, nu estimări. Dementă socoteală, nu?

Poate părea asa pentru cineva care are o viață normală, însă de pe drumurile cu sârmă ghimpată de unde eu vin, valoarea de piață se stabilește în alte feluri, iar creativitatea și talentul ca prin ce spui, dar mai ales cum spui, să deschizi orizonturi, minti și oameni sunt lucruri foarte prețuite.

Trebuie să știi cât valorezi și să știi să lupți pentru tine, să-ți aperi valoarea si investiile facute in tine, altfel lumea întotdeauna va căuta să te subestimeze ca să te plătească mai puțin sau să nu te plătească deloc. Rar, extrem de rar, vei da peste cineva care să îți aprecieze valoarea și să o plătească corect.

Nu-i poți lăsa pe alții, patroni sau recrutori să-ți stabilească valoarea de piață. Dacă totuși nu-ți găsești locul și te înghesuie mediul, atunci piața aia nu e pentru tine și trebuie să găsești alte rute prin care să ajungi să câștigi pe măsura ta. E greu, la limita imposibilului deseori, dar pentru oameni ca mine e singura opțiune care are sens și singurul drum posibil, un drum la capătul căruia nu știi niciodată dacă e ceva sau nu și ce anume e. În fiecare zi intri în viață ca și când ar fi prima oară. Dintr-un alt unghi, eu nu investesc în mine ca să mă devalorizeze oameni care nu înțeleg ce fac sau care nu știu să estimeze impactul pe care îl generez prin prestația mea, care nu fac eforturile să afle sau cărora nu le pasă. 

Eu am găsit lumea virtuală ca o cale posibilă. Dacă în România nu-mi găsesc locul și dacă unde am emigrat cu atât mai puțin în zona lucrurilor la care excelez și pe care îmi place să le fac, atunci nu-mi rămâne decât lumea ca posibilitate. Lumea largă. Având noroc să trăiesc în cea mai bună cu putință perioadă din istoria omenirii când pot ajunge în orice piață de la laptopul meu, am spus da în fața acestei oportunități și am sărit pe cai.

Nu neg însă că m-am întrebat și voi continua să mă întreb: ce făceam eu în situația mea de mii de ori mai mare decât mine, dacă nu exista internetul și dacă nu trăiam în mijlocul revolutiilor digitale și tehnologice? Ce făceam într-o lume în care micile afaceri se reduc la mâncare, păcănele, case de schimb valutar, farmacii și comerț? Din ce trăiam? Cum supraviețuiam?

Bineînțeles că banii i-am cheltuit într-o oră pe o operație la care mă uitam de o vreme doar cu coada ochiului, o notă de plată a vieții mele hiper stresante, dar măcar am fost sustenabilă, mi-am putut finanța notele de plată ale trecutului cu reciclarea trecutului, reușind până acum să cad mereu în picioare și să rămân independentă.

Persoanele care au inventat internetul și cele care l-au adus azi unde este sunt pe toate acatistele mele. După Isus, în lumea asta oamenii ăștia sunt cei mai mari salvatori de vieți. Au creat o cale pe care mulți căzuți din sisteme și din viața modernă să poată trăi. Grea, crâncenă chiar și cu pericole mult mai rafinate, dar e un drum, un pod intangibil pe care te poți întoarce înapoi în viață și în lume. Măcar ai posibilitatea.

XCulture a fost în primul rând, nu harta mea pentru ca ceilalți să ajungă în locuri mai bune, ci harta mea pentru mine. 

Mai târziu am găsit și un cântec rap scris parcă special pentru mine „Recycle and Rise”. I came. I saw. I conquered.

Când am publicat pe Amazon cartea „XCulture: How Superheroes Are Born” (în limba engleză pentru început) nu mă așteptam să se întâmple mare lucru până când nu voi munci pe nu știu câte alte flancuri enervant de paralele ca să fac bani suficienti  cât să am și pentru promovarea cărții.

Chiar dacă știu să-mi fac marketingul singură, de la copywriting, visuals, video, podcasts și până la campanii și paid ads, nu am timp să mă ocup de producțiile și website-urile mele cum ar trebui, iar costurile cu anunțurile se ridica la valoarea câtorva salarii în decursul unor luni. Așadar salturile mele trebuie să fie întotdeauna precise și în stilul șpagatul lui Tarzan.

Așa că mi-am zis că până adun eu bani pentru promovare, să mă focusez pe producția de conținut că asta e cel mai important lucru, apoi degeaba o să am bani dacă n-o să am produsele, dacă n-o să am ce vinde.

Deși sunt puțini creatori de conținut în lume raportat la miliardele care suntem, câteva milioane doar, pe platformele/magazinele online unde se vinde conținut atât digital, cât și print/paperback, competiția e crâncenă cu atât mai mult cu cât e globală, iar cei mai bine vânduți sunt cei care au bani și rețele sociale mari, care au de unde și cu cine să croșetezi strategii de marketing, traduceri și alte producții complementare, profesorii care au mulți studenți cumpărători și rețele profesionale, și corporatiștii care au niște sute și mii de colegi/subalterni. Dar în general, cei mai bine vânduți sunt oamenii care trăiesc în țări unde lumea se autoeduca din reflex și unde se citește/studiază mult, astfel că audiențele lor există, în primul rând.

Și în România ar fi audiență pentru ale mele si ale altora asemenea în mediul universităților și pe alocuri și în mediul de afaceri (unde patronii de mici afaceri sau antreprenorii de startup-uri și tinerii antreprenori au început să investească mai mult în instruirea lor personală și a oamenilor lor), dar nu e încă mentalitate și atitudine pentru vânat români care au ceva de spus într-o zonă sau alta, iar dacă ai în rețea profesori universitari sau influenceri care ar putea să te pună pe radar, în cel mai fericit caz primești un like la o postare, în nici un caz nu le trece prin cap să te întrebe ceva sau să le zică colegilor că exiști și tu, în primul rând pentru că nu e în zona lor personală de interes. Apoi mai sunt librăriile și bibliotecile care pot cumpără de pe Amazon de la autori români și străini self published, pentru că în mod normal au nevoie de produse pe rafturi, din asta trăiesc.

În orice caz, nu avem reflexul vânătorului, al omului de afaceri hiper dinamic, încă stăm și așteptăm să ne bată norocul la ușă. Trebuie să știi pe cineva care știe pe cineva și tot așa, în orice problemă. Sau trebuie să fii deja validat de nu știu câți oameni, întotdeauna suficient de cunoscuți, ca să se uite cineva și la ce ai pe tarabă. Sau de edituri, critici și chestii care se pierd deja în ceața lumii vechi și care, firește, au valoarea lor, însă nu mai sunt lucruri determinante, ceea ce e perfect pentru că nu puteau spune doi, trei oameni ce să existe și ce nu, ce trebuie lumii și ce nu.

Asta este și până la urmă nu e o problemă dacă ai nervi și timp să faci acest circuit în România, lucrezi cu materialul clientului, doar că eu n-am nici nervi și nici timp. România e mult prea înceată pentru vitezele la care trebuie eu să operez pentru a-mi rezolva ecuațiile de viață.

Revenind la traseul XCulture și la supereroii din poveste. 

Am stat, am făcut coperți, am citit tone de instrucțiuni, am ratat de o sută de ori, tot timpul era un mărunțiș care nu era aprobat, până când într-un final am putut să urc cartea pe site-urile Amazon si să-mi fac profilul. Noroc că făcusem în Viena niște poze când m-am dus voluntară la un congres tech, așa că pe copertă am pus o tiribombă din parcul de distracții Prater unde luasem prânzul cu soră-mea în ultima zi. Foarte relevantă ca imagine pentru conținutul cărții, chiar dacă nu o alegere pe care să o recomande un om de branding/marketing. 

Apoi mi-am zis că am făcut-o și p-asta, acum există în lume această carte și în format digital și print, și am revenit la treburile paralele. Într-o zi, cineva, nu știi cine pentru că nu vezi, a cumpărat niște zeci de cărți XCulture odată. M-am mirat pentru că nu am încă reviews la carte, chiar dacă pentru mine am o listă lungă de testimonials și din România și din străinătate, și până să verific care din cărți a fost cumpărată în cantitatea asta, am fost convinsă că e „Rise Above The Crowd” unde primisem deja două review-uri bune.

N-am vrut să plătesc generatori de reviews, am vrut-o organică, cu viața ei. Una autentică 100% dacă se poate. 

Apoi, după o vreme iar a cumpărat cineva alte zeci de cărți și tot așa. Unii cumpără direct versiunea print de pe Amazon, alții cumpără varianta e-book și o tipăresc ei local, scoțând probabil un profit mai bun așa. Inca nu mi-e clar cum operează.

De curând am văzut că #XCulture a fost preluată de trei retaileri Walmart din SUA, Adlibris din Stockholm/Suedia si Loot din Africa de Sud, ceea ce înseamnă că roata a început să se învârtă și fără mine.

Nu știu ce înseamnă exact asta, dar între timp XCulture a devenit și curs video pe Udemy la 19,99$ (de la mine direct întotdeauna îl vei lua mai ieftin), podcast (nou nouț acum, în limba română – versiunea pentru viață) și website (mixt, română și engleză) care e și platforma de landing pentru două domenii noi superheroculture.com și lifestories.today.

Cursul video nu e cel mai entertaining curs, pentru că n-am avut resurse să cumpăr footage de pe stocuri și nici timp să-mi petrec în video edit, sunt doar eu vorbind pe module, am fost omul bun la toate (lumini, sunet, video, coperți etc), dar este un mic diamant pe conținut și poate ajuta pe oricine vrea să-și schimbe șansele și să iasă din statisticile mai puțin fericite. E bun și pentru cei care nu sunt antreprenori și oameni de afaceri, multe secțiuni le pot fi utile pentru că este un curs de cultură de leadership și îi poate ajuta să devină mai rezilienți și suficient de inteligenți cât să devină norocoși.

Am vrut ca această postare să fie doar un anunț scurt, bucuroasă fiind de faptul că XCulture a intrat pe radarul retailerilor din diverse țări, dar nu mi-a ieșit, au fost lucruri pe care am simțit nevoia să le reiau, mai ales pentru cei care-mi urmăresc de curând blogul și pentru cei noi din viitor care nu-mi știu contextul. Nu cât să-mi afle traseele, cât mai degrabă să-i inspire pe drumul lor, să își urmeze chemările, iar dacă unii dintre ei se gândeau să scrie sau să producă un curs, un tutorial sau orice, să o facă pentru că nu se știe niciodată. Și să privească și dincolo de România până când România va fi pregătită pentru ei.

Nu sunt puțini cei cărora o bucată de conținut le-a schimbat viața peste noapte. Nici nu contează asta, viața ta deja e mai bună pentru simplu fapt că ai produs acea bucată de conținut cap coadă, că te-ai eliberat de ea.

Reclame

Leave a reply or two. Or your testimonials if you ever worked or interacted with me.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.