Ce poate însemna ‘schimbare de paradigmă’ într-o țară în care adulții nu investesc în învățare?

Ce poate însemna ‘schimbare de paradigmă’ într-o țară în care adulții nu investesc în învățare?

Dacă stai să observi comentatorii părților ce au înțeles din rezultatul alegerilor, înțelegi că în paradigma românului performanță înseamnă că n-ai rămas repetent. Vezi asta din expresii ca ‘înfrângere zdrobitoare’, ‘câștigător’ și altele dintr-o zonă pe care o putem numi, fără să greșim, megalomanie în context.

Scoate lupa de la naftalină dacă vrei să găsești România în tabel. Cu ochiul liber nu se vede.

gradul-de-invatare-in-Romania-europeana
Gradul de învățare în România europeană

Conform cifrelor Eurostat din 2018, doar 0,9% este gradul de învățare în România în grupa de vârstă 25-64, sub jumătate din 2% cât era în 2013, de exemplu. 

Procentele distorsionează percepția, așa că trebuie să privim în cifre ca să înțelegem mai bine realitatea.

S-a numărat și s-a constatat că această grupă de vârstă are în România undeva la 14 milioane de oameni, în cazul optimist. Activi sunt socotiți vreo 10 milioane, salariați vreo 4,5 milioane, emigrați nu se știe, dar se presupune că sunt vreo 3 milioane, deși toată lumea crede că sunt vreo 5 sau 6, n-a stat nimeni s-o ia la bani mărunți.

Asta înseamnă că doar vreo 126.000 de oameni investesc în învățare la noi în țară dacă ne raportăm la grupa de vârstă, doar 90.000 dacă ne raportăm la populația activă sau doar 40.000 dacă ne raportăm la salariați. Cât un sat. 

Ce înțeleg comentatorii din votul din 26 mai?  

PSD cică ar fi intrat în istorie pentru că n-a mai luat nota 6 ca înainte, PNL e câștigător pentru că s-a ridicat de la nota 5 la nota 6,2 iar USR e marele câștigător pentru că s-a ridicat de la nota 4 la nota 6,1. Toate pentru că a fost ‘prezenta masiva’ la vot, adică n-a mai ieșit 30-40% din populație, ci 50%, adică nu mai suntem de nota 5 la vot, ci de 6.

În acest pătrățel ne învârtim.

Un prim sfert de pas pentru a începe să ieșim din această stare de rupere de realitate pe care nu greșim dacă o numim psihoză, ar fi să nu mai confundăm educația (pe care noi o reducem doar la a face o școală/facultate) cu învățarea. În acest sens dicționarul ne poate ajuta să vedem diferențele dintre cele două noțiuni. 

Lasă un răspuns