de vară (#1 matadora)

de vară (#1 matadora)

Cel mai bine mă răcoresc scriind când n-am niciun neuron liber sau secundă disponibilă pentru a scrie. Când scriu după ce puterile și timpul mi s-au terminat, când nu e context, când viața și lumea vor altceva de la mine. Simt o plăcere nebună când pot să spun limitelor a simple and straight forward fuck off.

eu-si-taunus-1978
eu si Taunusul din ’78 in 2009

Și ele simt la fel când îmi pot plăti cu aceeași monedă. Ca azi noapte când era să mor de rău ce mi-a fost din senin. Un rău fără dureri precise, o sfârșeală fără rost. Sau poate nu chiar din senin, m-am uitat pe niște fotografii din anul de acum 10 ani când căcatul a lovit ventilatorul. O somatizare măruntă. Nimic neobișnuit pentru ființa umană.

În primăvara de după m-am dus la tata la țară să-l conduc în partea cealaltă. L-am regăsit în Taunusul meu roșu din ’78 pe care mi-l lăsase reparat ca să-l am de rezervă.

Crezi sau nu, încă mai am Taunusul. Ne-am promis că vom muri împreună. Să mă îngroape în el, le-am zis.

I always wear sunglasses when shit goes South.
Why?
To look good when I hit the floor.

*

eu-freza-noua-iunie-2019
eu si freza 2019

M-am dus să-mi schimb capul ieri. Mi-am dat atenție în treacăt într-o oglindă și m-a lovit rău faptul că freza mea e dintr-un timp care nu mai e. Am schimbat-o între două clipiri. Trebuia să scap de ea urgent. Și cred că și ea de mine. Ne-am privit lung, ne-am zis la revedere și nu ne-am mai uitat în urmă.

I don’t get the people who never change their haircut.

Why do you care?

I don’t.

So?

How is it to see every day your kindergarten face?

 

*

Aseară am rămas privind la valizele mele colorate și aliniate frumos ca niște sardine la mine în camera-birou-depozit. În primele clipe am crezut că trebuie să iau altele, de alte culori. Nu mă mai regăsesc în valizele astea. Am numărat până la 50 să văd dacă-mi mai rămâne gândul ăsta în cap. N-a rămas. A fost înlocuit de altul. În ideea de valiză nu mă mai regăsesc. Doar în nimic mă regăsesc. Tot ce e în plus îmi dă senzația de plumbi în picioare.

Why are you so crazy, girl?

What the fuck do you mean?

Mă simțisem ușurată pentru o clipă pentru că terminasem de făcut valizele. Dar treaba asta a durat doar o zi, după care am simțit că musai trebuie să le deschid și să mă uit în ele. Ceva din ele nu era în regulă. Stând așa și privindu-le invers mi-am dat seama că nici hainele nu mă mai reprezintă. Trebuie să iau altele, altfel. Cu totul altfel.

Le-am scos și le-am pus în saci, să le dau. Nu știu cu ce m-oi îmbrăca pe acolo. Iar când mă întorc, nici pe aici nu știu, dar aveam nevoie să văd dulapul gol. Mare nevoie aveam. Nici dulapul ăla nu e bine așa cum e. Ocupă tot spațiul gol din colțul ăla.

So, when do you leave?

I already left.

Then why are you still here?

Because I’m lying.

Say it.

I was never here.

*

Avionul pleacă la prânz. Toată vara asta ține ostatic un mare mister. Nu-mi arată nimic, nu-mi dă niciun indiciu despre cum și ce voi alege și nici despre ce mă așteaptă. Mă vrea pe drum ca să-mi arate. Capricioasă ca o femeie.

Fie, dragă.
Play some summer shit and let’s hit the road.

La căști?
Da. Nu vreau să aud nimic în plus.
Nici măcar pe tine?
Nici măcar.

2 Replies to “de vară (#1 matadora)”

  1. Tocmai ce-am venit din concediu. Punct. Grecia, pe lung si pe lat. Punct. 38*C. Iar punct…
    Asadar ajung la birou, deschid FB si dau de articolul tau. Sa-ti fie rusine… Am dat de el ca de-un perete, noaptea, prin camera! Si, ca si in cazul ala, m-ai facut sa aprind lumina… As pune un emoticon bosumflat, ca inca nu voiam sa o aprind… Acum, ca m-ai trezit, iti zic “buna dimineata”, pompierule!
    Unde pleci si de ce m-ai trezit?
    De fapt, de unde pleci ca sa te intorci candva?
    Aveai niste proiecte in lucru, ultima data cand am vorbit. Asa spuneai.
    Si eu am. Trebuie sa vorbim. Ceva de film, am in cap niste duble de dinainte de a fi trase. Cand poti, cand termini de schimbat freza, hainele si capul. Pe-asta, ultimul, nu-l schimba de tot, lasa ceva pe fund, ceva zat, cum lasi in ceasca de cafea ca nu-ti place, ca-ti ramane-n dinti dar nu te poti abtine sa nu-l sorbi in continuare… E bun, fir-ar!
    Bafta, tie, omule!
    Hit the summer road, lady!
    🙂

    1. Măi, fac o mica nebunie. O treaba initial imposibila in contextul meu, iar dupa 2 ani de batut capul cu ea, azi si probabila. Cu riscuri si stres pe masura, bineinteles. Are jurnalul ei si o sa povestesc cand vine vremea. De-aia nu se poate baza nimeni pe mine la nimic altceva :))

      Sunt intre Canare, Cabo Verde si Bucuresti cu drumurile si interesele.

      O sa vorbim negresit. Despre toate care s-au adunat. Le luam pe rand.

      Cum a fost Grecia? Tu cum esti?

Lasă un răspuns