Conectează-te la realitate. În 2019 utilizatorii de internet și consumatorii de TV formează jumătate din lume, nu lumea. România în cifre și în lume.

Conectează-te la realitate. În 2019 utilizatorii de internet și consumatorii de TV formează jumătate din lume, nu lumea. România în cifre și în lume.

De câte ori apare câte un val de nebuneală apocaliptică pe facebook, tv și restul internetului, mai ales când aceasta e susținută și multiplicată de formatori de opinie care generalizează peste măsură ceea ce percep ei a fi realitatea, dau o raită prin statistici, cifrele având această mare calitate de a topi ceața și confuzia, implicit de a te regla emoțional și recupla la starea de fapt a lucrurilor, ajutându-te să navighezi ceva mai bine prin viață și prin piață.

Preiau din studiile oficiale cele mai recente pe care le-am putut găsi repede următoarele cifre privind numărul oamenilor cu acces la internet, utilizatori de social media și consumatori de TV și alte realități ale României și ale lumii, pentru că văd o grămadă de oameni intrați într-o bulă virtuală a întunericului, a deznădejdii și a scârbei, atât din țară, cât și din afară, crezând prea tare că lumea de pe net & tv reprezintă toată lumea, dar mai ales votanții greșiți:

În prezent suntem 7,7 miliarde de oameni pe glob. Dintre aceștia:

  • 4.3 miliarde au acces la internet (în creștere cu 9% față de 2018), dintre care 3,48 miliarde sunt prezenți în rețelele sociale (în creștere cu 9% față de 2018) din care cam tot atâția direct de pe mobile;
  • 5,1 miliarde au telefoane mobile (în creștere cu 2% față de 2018).

În România suntem 19 milioane de oameni și ponderea utilizatorilor de Internet cu vârste cuprinse între 16 și 74 ani este de apx. 11,7 milioane de persoane (vezi raportul Accesul populației la tehnologia informațiilor și comunicațiilor).

75,5% folosesc internetul cu frecvență zilnică sau aproape zilnică. Urban 62,9%, rural 37,1%.

După statutul ocupațional al persoanelor de 16-74 ani, ponderea cea mai mare a utilizatorilor de internet zilnic sau aproape zilnic este înregistrată la salariați (60,5%) urmată la mare distantă de elevi/studenți (15,3%),  3% șomeri, 6,9% lucrători pe cont propriu (inclusiv patroni).

Distribuția pe sexe a salariaților care utilizează internetul zilnic sau aproape zilnic ne arată că femeile dețin o pondere inferioară comparativ cu cea a bărbatilor, dar nu radical.

Pe regiuni de dezvoltare, ponderea persoanelor care au utilizat vreodată internetul a fost de 93,6% în regiunea București-Ilfov, care constituie cel mai ridicat procent din tară, urmată de regiunea Vest cu 88,3% și Nord-Vest (83,9%). La polul opus se află regiunile Sud Muntenia (71%) și Sud-Est (69,9%).

După analiza nivelului de instruire, în anul 2018 se constată faptul că mai mult de jumătate dintre persoanele care au accesat internetul cu ajutorul telefoanelor mobile sau smartphone-urilor au nivel mediu de instruire (60,4%).

Principalele activităti online ale utilizatorilor sunt: comunicarea pe rețelele de socializare (86%), corespondentă prin e-mail (59.3%), căutarea de informații despre produse și servicii (58.6%) și audiție muzicală (50.9%).

Acum că am lămurit-o cu românii de pe net și ce fac ei prin virtual, să aruncăm o privire și pe numărul românilor care se uită la televizor.

Numărul de gospodării care plătesc servicii de televiziune în România a ajuns la 7.3 milioane cu peste 80% dintre români care se uită zilnic la TV. Cei mai mulți preferă știrile și filmele, iar cei mai mulți dintre aceștia (54%) fiind persoane active, care au declarat că au un serviciu, în timp ce 23% sunt pensionari. În fiecare zi din timpul săptămanii, 60% dintre persoanele active se uită la televizor două-trei ore.

Românii consumă în medie 3,3 ore de conținut TV pe zi, în timpul săptămanii. În zilele de la sfârșitul săptămanii, consumul de televiziune crește la aproape 4 ore. Totodată, în jur de 7% dintre respondenți se uită la televizor peste 8 ore în fiecare zi (indiferent de zi, adică unu din zece), aceștia fiind cei mai avizi telespectatori.

Practic, noi, românii, suntem teledependenți”, a spus Mihai Ursoi, Country Manager ASTRA România, Bulgaria și Republica Moldova.

Consumul masiv de televiziune este oglindit în numărul de televizoare deținute de telespectatorii români în condițiile în care unul din trei declară că are trei televizoare în casă. Cei mai mulți români (40%) au două televizoare în gospodărie, 23% au un televizor în gospodărie, 21% au trei televizoare, în timp ce 2% dintre români au șase sau mai multe televizoare în gospodărie.

60% dintre consumatori sunt dispuși să plătească suplimentar pentru cinci canale HD. Aproximativ 1 din 3 români sunt abonați la servicii de televiziune prin satelit, într-o tară unde penetrarea televiziunii cu plată depăseste 97%.

Facebook în lume și în România.

Numărul utilizatorilor din România ai rețelei de socializare Facebook a ajuns, în ianuarie, la 9,8 milioane, în timp ce totalul celor care au un cont Instagram se ridică la aproximativ 700.000, conform datelor centralizate de către ZeList, serviciul de monitorizare și analiză a social media și presei online. Numărul total de pagini ajunsese la 83.097, iar 43.417 reprezentau pagini active. Numărul total de postări contorizat, în intervalul de analiză, era de 1,65 de milioane. De asemenea, comentariile de pe paginile publice însumau 4,38 milioane. În cazul Twitter, datele serviciului de monitorizare arată că totalul userilor din România ajunsese la 377.568, dintre care 24.400 ușeri activi. (sursa Profit.ro)

În lume, Facebook e utilizat în prezent de 2,4 miliarde de oameni, o treime din populația globului.

*

Asadar, pare că o mare parte din jumătatea bună a lumii nu e nici în lumea internetului și nici în cea a televizorului, ci își vede de viață, o viață tot mai grea în era asta accelerat schimbătoare care ne solicită zilnic vitalitatea până la epuizare, fiecare pe unde e, căci de dus bine și pe roze n-o duc oamenii care formează majoritatea globului, aici statisticile arătând astfel:

  • O persoană este considerată că trăiește în sărăcie extremă dacă consumă cel mult 1,9 dolari pe zi (8 lei/zi, adică 176 lei/lună).

În această situație sunt 783 milioane de oameni (10% din populația lumii) și nu se previzionează că acest număr va scădea dramatic până în 2030. Totalul şomerilor din lume este de 170 milioane de oameni. Deci putem deduce că cea mai mare rată a sărăciei extreme este în rândul celor care muncesc, pensionarilor și asistaților sociali.

Sărăcia în România este foarte profundă, multe persoane având şanse reduse de a se desprinde din această situaţie într-un timp scurt.

În România, rata saraciei relative de 23,6% (4,6 milioane de persoane). Starea de sărăcie s-a menṭinut la cote ridicate la tinerii cu vârste între 18-24 ani, populaţia vârstnică (65 ani şi peste) este afectată într-o măsură mai redusă de sărăcie (1 din 5 dintre aceṣtia). În anul 2017, rata sărăciei a fost de peste 5 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi Sud-Vest Oltenia ṣi de peste 4 ori în regiunile Sud-Est ṣi Sud-Muntenia, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov.

Rata sărăciei după statutul ocupaţional al persoanelor:

  • persoane ocupate: 17.4%
  • pesoane neocupate: 25.9%
  • someri: 51,6%
  • pensionari: 16.1%
  • alte persoane inactive: 40.8%

În totalul populaţiei din România, persoanele care în anul 2017 au suferit de una sau mai multe lipsuri de natura deprivării economice au avut o pondere foarte mare, de 73,9%. din punct de vedere al incapacităţii de a plăti o săptămână de vacanţă pe an sau al imposibilităţii, din punct de vedere financiar, de a face faţă unor situaţii neprevăzute, 65,0% şi respectiv 52,5% din populaţia României s-a aflat în una din aceste două situaţii. 

Structura populaţiei deprivate material din punct de vedere al condiţiilor de locuit:

  • locuința fără grup sanitar propriu: 29.7%
  • locuinţã fără baie / duş în interior: 27.8%
  • locuinţă întunecoasă, cu lumină naturală insuficientă: 4.7%
  • locuinţă care prezintă scurgeri de apă prin acoperişul imobilului, igrasie sau podele deteriorate: 11.1%

In România sunt 7 milioane de persoane în risc de sărăcie sau excluziune socială. De asemenea, o treime din populație este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-și poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trăi decent. România este țara cu cea mai mare inegalitate între bogați și săraci din Uniunea Europeană, în condițiile în care cei mai prosperi 20% dintre români au venituri de peste șapte ori mai mari decât cei mai săraci 20% dintre locuitorii țării, potrivit statisticilor publicate de Eurostat.

2019, însă, e primul an din istoria omenirii când rata sărăciei extreme a scăzut la 8%, dar asta ca o medie, pentru că în unele țări a scăzut, iar în altele a crescut. Ca reper, această rată era 35% în 1990 (când erau 5,2 miliarde de oameni) and 44% în 1981 (când erau 4,5 miliarde de oameni, deci aproape jumătate din câți suntem azi).

Pentru că populația crește constant, deși progresul tehnologic a redus procentual sărăcia față de epocile trecute, zilnic 8000 de oameni alunecă în sărăcie extremă, iar 20.000 de oameni depășesc această limită extremă în fiecare zi. Imaginează-ți, cât de mult o pot depăși?

Păi ca să îți poți imagina, hai să privim pe distribuția banilor/bogăției pe World Economic Forum, cât câștigă lumea anual:

  • 70% din populația lumii câștigă mai puțin de 10.000 $ pe an (apx 800 $/lună)
  • 21,3% câștigă între 10.000$ și 100.000$
  • 7,9% câștigă între 100.000$ și 1.000.000$
  • 0.7% câștigă peste 1.000.000$

După cum vezi, cea mai mare parte a populației lumii trăiește de pe o zi pe alta.

Revenind în România anului 2019, veniturile totale ale populației, medii lunare pe o gospodărie au fost de 4542 lei (1000 $ per total familie), iar cheltuielile totale au fost, în medie de 3834 lei lunar pe o gospodărie (85-90% din venituri).

În funcție de sursă, veniturilor românilor arată astfel:

  • 64.6% salariați
  • 20,4% venituri din prestații sociale
  • 9,5% venituri în natură
  • 1,8% venituri din activități indendente (neagricole)
  • 0,7% venituri din agricultură
  • 1,8% venituri din vânzarea proprietăților și altor active din patrimoniu
  • 1,5% alte venituri

Cheltuielile românilor sunt:

  • 63,9% cheltuieli de consum
  • 29,1% cheltuieli cu impozite, contribuții etc
  • 3,4% cheltuieli pentru producție
  • 3,3% alte cheltuieli
  • 0,3% cheltuieli pentru investiții

Cheltuielile pentru investiții, destinate pentru cumpărarea sau construcția de locuințe, cumpărarea de terenuri și echipament necesar producției gospodăriei, cumpărarea de acțiuni etc. dețin o pondere mică în cheltuielile totale ale gospodăriilor populației (doar 0,3%).

Privind cei 63,9% cheltuieli consum, ele sunt formate din:

  • 34,3% produse agroalimentare și băuturi nealcoolice
  • 19% Locuință, apa, electricitate, gaze și alți combustibili
  • 8% băuturi alcoolice și tutun
  • 6,5% transport
  • 5,9% îmbrăcăminte, încălțăminte
  • 5,7% Mobilier, dotarea și întreținerea locuinței
  • 5,2% sănătate
  • 5% comunicații
  • 2,9 recreere și cultură
  • 1,7% Hoteluri, cafenele și restaurante
  • 0,4% educație

Învățăm o dată și bine, mergem la școală o dată și bine atunci când mergem. La terapie nu prea sau deloc.

Dacă te interesa cât investesc românii în educația lor, nu investesc. Învățăm o dată și bine, mergem la școală o dată și bine atunci când mergem, cine-și permite. Pe fondul sărăciei și al exploatării oamenilor prin ore suplimentare neplătite și alte forme de exploatare bine știute și traite de toată clasa muncitoare, e natural să fie așa, omul de-abia își permite ziua de azi la sfârșitul căreia pică frânt și din ce în ce mai vlăguit emoțional, psihic și ca sănătate, de unde să mai aibă bani, timp, motivație și energie pentru educație?

După cum vedem, nici pe terapie nu se cheltuie nimic, cifrele probabil nu sunt relevante în această zonă sau nu sunt centralizate, dar cred că putem spune, cel puțin din comentariile oamenilor pe Facebook și bloguri, că oamenii au început să se mai deschidă aici, dar și dacă a vrea să se deschidă mai mult, n-au bani așa că rămân unde sunt: net & teledependența, tutun, alcool, droguri, păcănele și eternul bilet la loto.

Preluată de pe profilul de LinkedIn al lui Guda Iancu (CFA, Presedintele AAFBR – Asociatia Analistilor Financiari Bancari din Romania), pentru completarea imaginii de ansamblu:

Ce gasim in Romania (cifre INS)?

  • biserici: 18.300
  • cabinete stomatologice: 15.100
  • agenții cu ”păcănele”: 15.000
  • case de pariuri: 13.400
  • farmacii: 9.700
  • bănci: 4.600
  • pensiuni: 4.200
  • școli primare/gimnaziale: 4.000
  • agenții loto: 1.900
  • hoteluri: 1.800
  • biblioteci publice: 1.520
  • licee: 1.500
  • grădinițe: 1.200
  • muzee: 760
  • spitale: 580
  • cămine de bătrâni: 405
  • cinematografe: 90

În 1996, în România exista o singură casă de pariuri, iar în 2001, 67. Prima ”explozie” s-a înregistrat în 2014, când românii aveau 3.700 de unități, dar anul trecut numărul a sărit colosal, ajungând la peste 13.500 de agenții stradale la nivel național! Adică s-au multiplicat de peste 3,5 ori! Și asta în numai 4 ani!

Şomeri avem apx 500.000, pensionari 5,180 milioane persoane, în scădere cu 17.000, asistați sociali apx 350.000 (?) (alocații de stat și ajutoare pentru copii, beneficii acordate persoanelor cu handicap, ajutorul social pentru venitul minim garantat, alocația de susținere a familiei, alocația lunară de plasament, ajutoare de încălzire, stimulente de inserție).

Ce e sărăcia? Sărăcia implică mai mult decât lipsa veniturilor și a resurselor productive pentru a asigura un trai decent. Manifestările sale includ foamea și malnutriția, accesul limitat la educație și alte servicii de bază, discriminarea socială și excluderea, precum și lipsa de participare la luarea deciziilor.

Dacă corelăm numărul de utilizatori de internet din lume (4,3 miliarde) cu numărul majorității populației care trăiește cu mai puțin de 1000 $/lună (70% din 7.7 miliarde înseamnă 5,3 miliarde), am putea generaliza spunând că acces la internet au cei mai săraci oameni din lume, categorie care este și doar mediu educată/pregătită. Observația se păstrează și pentru România. Înăuntru sau în afara țării, nimeni nu stă radical mai bine sau nu are vreo mare calitate a vieții, majoritatea trăiește la limită, doar că unii sunt mai aproape de muchie, iar alții mai departe un pic.

Dintr-o altă perspectivă, observăm că lumea nu are suficienți antreprenori de afaceri și antreprenori sociali, lucru tot mai greu de realizat pe fondul dominației corporațiilor, a veniturilor mici pe care o persoană le poate obține operând singură și a lipsei surselor de creditări/finanțări/programe. Cei mai mulți nu au primul ban cu care să pornească nici dacă ar vrea. În România cu atât mai puțin.

Deși oportunitățile sunt mai mari ca niciodată pentru oricine să pornească pe calea antreprenoriatului, lipsa opțiunilor la pornire, insuficiența educației în zona digitalizării și a marketingului, chiar lipsa unității între membrii familiei sau rețeaua de prieteni în vederea asocierii, dar mai ales a strategiei și culturii de leadership necesare depășirii acestor munți de greutăți la start și nu numai, precum și duritatea extremă a începutului îi ține pe mulți potențiali buni antreprenori la ani și kilometri distanță de linia de start.

Așadar educația antreprenorială și de leadership de calitate în rândul afacerilor nano, mărunte, mici și mijlocii este esențială si vitală, atât pentru zona de afaceri, cât și pentru cea de antreprenoriat social și inovatie socială, cu atât mai mult pe fondul creșterii automatizării.

La ora asta sunt în lume 1 miliard de antreprenori de necesitate (aceștia sunt extrem de mici operatori la firul ierbii, nano entități, rareori suficient educați), categorie care reușește să se autosusțină cu mare greu de la o zi la alta, care aleargă în toate părțile pentru un ban și care muncește/cheltuie mai mult decât ar fi optim pentru producția un ban din cauza educației insuficiente, rareori putând susține și mai mult de un angajat, doi în cazurile fericite, cei mai mulți dintre ei trebuind să-și schimbe anual activitatea.

În România, vedem pe startup cafe că anul 2019 aduce un record în zona antreprenorială, cu 1,3 milioane de antreprenori, din care 860 mii bărbați și 517 mii femei, în creștere cu aprox. 20.000 de antreprenori/antreprenoare fată de luna decembrie 2018, potrivit datelor statistice de la nivelul Oficiului Național al Registrului Comerțului ce au fost analizate de către REGnet.ro, în perioada ianuarie-februarie 2019.

În ce privește județele care inregistrează cei mai mulți asociați/ acționari ca număr acestea sunt:

  • București: 317.039;
  • Cluj: 76.253;
  • Timiș: 64.074;
  • Ilfov: 60.531;
  • Constanța: 55.959.

Numărul de profesioniști (inclusiv PFA și societăti comerciale) care au fost dizolvați, radiați sau suspendați a scăzut în perioada ianuarie – februarie 2019 în comparație cu aceeași perioadă a anului 2018, înregistrându-se diferențe procentuale de peste 25%. În comparație cu anul 2017 mediul antreprenorial în anul 2018 a înregistrat o scădere în ce privește înființarea și radierea profesioniștilor, dar o creștere în ce privește numărul de dizolvări și suspendări.

Așadar, deși numărul e record, creșterea nu e substanțială dacă în paralel mulți din cei existenți închid sau suspendă activitatea (de regulă lumea optează pentru 2 ani de suspendare), iar impactul lor nu reiese clar si trebuie să mă uit in alte statistici, dar intuiesc că 1-2% au impactul cel mai mare, restul fiind firme mărunte, statups, spin-offs și altele cu durate mici de viață și puțini angajați (multe sateliti ai corporatiilor sau incercari cu business angels în cautarea unicornilor), probabil în cele mai fericite cazuri maxim 5, majoritatea focusate pe IT dacă în paralel mă uit și pe ce se pune accent la finanțări cu bani UE în zona asta, iar de inovații nu se poate discuta dacă în partea cealaltă mă uit la bugetul cercetării și al inovației și la numărul rezultatelor (patente, brevete etc) ieșite din acest mediu în ultimii ani.

Însă dacă privești la rata eșecului firmelor mici și mijlocii ea rămâne la fel de nefericită ca și până acum și ca peste tot în lume, 80% nu trec de primul an, iar din ce trece de primul an mai puțin de 50% ajunge în anul 3. În lumea globalizată și digitalizată, la ora asta durata medie de viață a unei companii a scăzut la 10 ani (in cazurile fericite).

Să ne mai uităm într-o parte, la expați. Cele mai mari companii din România din punctul de vedere al veniturilor înregistrate sunt conduse majoritar de expaţi. Aproape 30.000 de angajaţi sunt subordonaţi unui CEO străin. Probabilitatea ca o bancă din România să aibă un CEO străin este considerabil mai mare decât în alte ţări.

Într-o sinteză din 2014 pe economie hotnews, privind expatii care sunt mai jos pe ierarhie, vedem ca cei mai mulți expați sunt moldoveni, turci, italieni și chinezi. Sunt expații trimiși să coordoneze afacerile firmei-mamă (bănci, multinaționale) sau cei care locuiesc în țări unde salariul e și mai prost decât cel din România, ori au rămas acolo fără job și își caută orice. La numărătoarea de la recensământ au ieșit vreo 35.000. Circa 5500 au cel mult 8 clase la bază, iar peste jumătate dintre ei sunt persoane inactive pe piața muncii. După țara de origine topul e condus de Republica Moldova, Turcia și “alte continente”. Din totalul străinilor, 54 sunt fără cetățenie. În 2019 nu cred că situația e radical diferită.

Și să ne uităm și la infracționalitate și la economia neagră. Din cei 27.250 de deținuți aflați în penitenciare (sunt incluse și persoanele arestate preventiv sau condamnate în primă instantă — n.r.), 10.389 sunt în stare de recidivă (aproximativ 38% din total), din care 46 au vârstă cuprinsă între 18-21 de ani. De asemenea, în penitenciare sunt 6.397 deținuți cu antecedente penale (aproximativ 23% din total), din care 98 au vârsta sub 18 ani, iar 284 au între 18 și 21 de ani. În concluzie, 60% dintre deținuții aflați în penitenciarele din România sunt recidiviști sau cu antecedente penale.

Pivind criminalitatea cibernetică: În anul 2017 au fost colectate și procesate 138.217.026 de alerte de securitate cibernetică, în creștere cu 25% față de anul 2016, care au afectat un număr de 2,89 de milioane adrese IP unice din România.” Din perspectiva luptei pentru voturi, privind la această cifră și corelând-o cu numărul de votanți ai partidelor, calculatoarele votanților căror partide par a fi mai afectate de atacuri cibernetice? Reformulând, care partide își bazează integral strategia pe accesul la internet al populației și atât? Nu m-ar mira prea tare, dacă investigăm, să găsim tot felul de legături și să scoatem la suprafață noi realități.

Valoarea economiei subterane a fost de 26% în 2017 (cote relativ similare cu jumătate din datoria externă a ţării sau cu totalul banilor transferaţi în ţară de românii din diaspora în ultimii 10-11 ani, undeva la 24,5 miliarde de dolari (conform unei analize 2018 economica.net), cu sumele record figurand in anul 2017 cand romanii plecati au trimis in tara apx 5 miliarde USD cu aproape 2 miliarde mai mult decat in 2016, cifra estimata de Banca Mondiala la 3,6 milioane de emigranti romani, exodul acestora fiind mult mai mare si devine si mai mare daca calculam copiii acestora, rudele neinregistrate etc), cifrele reale ducandu-se spre 8-10 milioane de romani.

Există şi alte calcule. Potrivit publicaţiei Logica Economică, suma totală este mult mai mare. Astfel, potrivit cifrelor biroului european de statistică, Eurostat, în perioada 2007-2017, nu mai puţin de 31,7 miliarde de euro.

Alte realităţi economice din Romania:

  • Locul patru în Europa la producţia de gaze naturale conform raportului companiei British Petroleum din luna iunie 2018, intitulat „Statistical Review of World Energy”

  • Energia regenerabilă: Componenta regenerabilă asigură circa 40% din producţia internă de energie

  • Aluminiu românesc, în aripile Airbus. Fără a deţine rezerve de bauxită, România este cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, precum şi singurul producător de aluminiu pentru industria aerospaţială din Europa de Est. Totodată, este una din puţinele ţări ce beneficiază de un ciclu complet de producţie a aluminiului. Producţia internă de aluminiu primar este, în prezent, de circa 600 mii de tone, din care aproximativ 15% provin din aluminiu reciclat.

  • 60% din resursele de apă minerală ale Europei. România deține aproximativ 60% din resursele de apă minerală ale Europei – practic, avem în jur de 2.500 de surse. Din acestea, doar 20% sunt valorificate comercial.

  • Suprafaţa agricolă a României este de aproximativ 13 milioane de hectare, din care peste 8 milioane de hectare este teren arabil, fiind a 6-a suprafaţă din UE. Două treimi din terenurile agricole sunt cultivate cu cereale, România fiind unul dintre cei mai mari 10 exportatori de cereale din lume. Totuşi, generează mai puţin de 25% din valoarea producţiei agricole totale. Agricultura angrenează aproximativ 25% din populaţia activă a României (media europeană este de 4,5%). numărul de unităţi de cercetare agricolă şi de cercetători a scăzut semnificativ după anul 1989. În 1990, erau înregistrate 112 unităţi de cercetare şi circa 2.400 de cercetători. În prezent, mai sunt active doar 60 de unităţi de cercetare şi angrenaţi aproximativ 650 de cercetători.

  • Domeniul IT&C aduce 6% la PIB. Nu mai puţin de 150 mii de oameni lucrează în IT&C în România şi produc anual în jur de 10 miliarde euro.

  • Portul Constanţa, vital pentru economie – poate primi un volum anual de marfă de 120 milioane de tone. Cu toate acestea, volumul real nu atinge nici jumătate. Maximul istoric, de 62,4 milioane tone, a fost înregistrat în anul 1988. Fiind cel mai mare port la Marea Neagră (la distanţă mare de concurenţă), este vital pentru economia naţională – nu mai puţin de 75% din cantitatea de marfă care tranzitează România ajunge în Portul Constanţa – şi important pentru cea a ţărilor din apropierea noastră. Portul Constanţa este considerat cel mai important port de cereale din Europa. Traficul de cereale a crescut de peste 3 ori în ultimii ani.

  • Reciclarea deşeurilor ca sursă de profit. Recuperăm doar 5% din cele 1,2 milioane tone deşeuri de ambalaje generate anual. Este o situaţie cel puţin paradoxală, dacă ne gândim la faptul că industria de reciclare din România este considerată una prolifică. În timp, a generat peste 100 mii de locuri de muncă şi a atras investiţii de peste 2 miliarde de euro.

  • Taxele. În 2017, în România, nivelul taxelor raportat la procentul din PIB a fost unul dintre cele mai scăzute din UE, situându-se la 28%. În acest timp, state precum Danemarca, Franţa şi Belgia s-au luptat cu procente mult mai mari (46,6%, 45,9% şi, respectiv, 45,1%). Cu o cotă standard de TVA de 19% suntem sub media UE (de 21,5%) şi nivelul din state precum Ungaria (27%), Croaţia, Danemarca şi Suedia (25%). Impozitul pe venit – de 10%, începând din 01.01.2018, în Suedia, Portugalia şi Danemarca cota ajunge la un maxim de 55%. În aceste ţări, impozitul este aplicat progresiv, în funcţie de nivelul veniturilor dintr-un an. Impozitul pe profit, de 16%, la o medie UE de 21,9% în 2017 şi maxime de 30% în state precum Malta, Franţa, Belgia şi Germania. Impozitul pe dividende 5%, media europeană este de 10%.

*

Privind prin aceste lupe, eu nu văd o realitate atât de neagră, oricât s-ar strădui forțele mai mult sau mai puțin văzute care manipulează cât pot facebook-ul și web-ul românesc să pară altfel, ca să-și rezolve agendele politice. Și oricât mi-ar plăcea mie să-mi exprim gândurile din puțul simțirii în unele postări, vorbind cu voce tare din adâncimile la care înot în unele zile și din necunoscutul pe care îl străbat zillnic pentru a supraviețui, treabă pe care nu m-am spetit până acum să o împachetez în umor sau alte tonuri menite să anime, neavând scopul să anim pe nimeni.

Înțeleg că e tentant să abuzezi cât poți de jumătatea țării care trăieste preponderent în distorsionata realitate a internetului și a televizorului (pe principiul să influențăm influențabilii & nehotărâţii în stil cambridge analytica), dar dacă privim și la numărul votanților și la structura lor pe partide, vedem în continuare că realitatea nu e chiar așa cum se dorește a fi percepută prin lupa online.

Nu spun că e roză, dar nici apocaliptică cum se chinuie pe net si la tv o mână de oameni să facă să pară pentru audiențe, popularitate și voturi.

Este însă un teren fertil pentru ridicarea oamenilor de acțiune, iar extremiștii sunt foarte buni la acțiune, iar în lipsa altor jucători mai integri în mod natural fac curent si tin lucrurile pe loc.

Și până la urmă ce e extremismul, dacă nu incapacitatea de adaptare inteligentă la schimbare mânată de dorința întoarcerii la o stare de fapt din trecut și dublată de la fel de puternica dorință de a beneficia de progresul prezentului și al viitorului? În cuvinte simple, lăcomie. Vrem mult, tot și dintr-o dată, dar fără să schimbăm nimic.

E greu, cum a fost întotdeauna, iar sistemul are nevoie de corecții și de modernizare, tot ca întotdeauna, iar aici fiecare om trebuie să învețe să reacționeze procedural, nu prin pusee nervoase pe net, pentru că din tipul ăsta de reacție procedurală sistemul e obligat să se corecteze și de aici primește semnale pentru ajustare. Dacă o țară întreagă nu reacționează la erori, abuzuri și alte nedreptăți în tribunale, judecătorii și la autoritățile competente decenii la rând, sistemul nu primește niciun semnal că ceva nu e în regulă. În nici o societate. Cele care azi sunt funcționale tot pe ruta asta au devenit așa.

… poate doar atunci când toată țara va fi profund informatizată și monitorizată, ca în China, unde treaba asta a devenit dictatură tehnologică, sisteme pe care SUA le are demult, dar unde autoritătile au refuzat implementarea lor pe piată cum s-a făcut în China, fiind considerate mult prea vulnerabile la atacuri cibernetice și mult prea riscante pentru democrație (poveste în care intră și tema votului electronic și prin corespondență, chestiuni la fel de periculoase și riscante).

Altfel, unii pleacă, alții se întorc, viața românilor pe fondul unui exod atât de mare (suntem tara cu a 5-a diaspora cea mai mare din lume) e împărțită între multe plecări și reveniri, fiecare caută să-și împlinească viața cum poate mai bine, cât mai are un dram de putere.

Unii și-au jucat rolul aici, alții își joacă rolul unde și de unde sunt, alții au situații mai bune material și le e bine aici, alții au situații bune și nu le e bine aici, dar nu cred că e român plecat care nu stă zilnic conectat la România, de la site-urile de știri și până la camerele web de pe străzi.

Însă România de pe Facebook și de la TV nu e toată România, nici dinăuntru și nici dinafară, și în niciun caz nu e lumea marilor educați.

E și datoria noastră, a fiecărui om activ online în parte, să producem conținut, fiecare cât și cum poate pe blogul și rețeaua lui, pentru a fi vizibili și găsibili în aceasta lume nouă multidimensională si tot mai complexă, dar mai ales pentru arăta, nouă din țară si nouă din afară, și alte stări, realități si simțiri, pentru a mai contracara conținutul negativ și jucătorii cu intenții și viziuni tulburi, până când vom scoate la suprafață oameni pe care să-i putem alege, susține și promova cu inimile împăcate.

 

Lasă un răspuns