Până în ultima clipă am vrut să pun textul ăsta scris de mama la locul lui, în Jurnalul Magdalenei de pe Un loc în cuvinte, acolo unde îi postez și ei poeziile și fragmente din Dealurile, scrierea vieții ei, până acum în patru volume, la care încă n-am terminat de periat și nici de citit…
În fazele imperfecte sau definite în alte feluri și cu alte nuanțe decât cele by default aproape că nu existăm pentru societatea normală. Nu suntem angajabili, nu suntem credibili, nu suntem suficient, nu suntem valizi. În ochii societății normale, între totul și nimicul nostru nu există nici o diferență. Regulile societății ‘normale’ nu sunt aplicabile pe margini și în crize.
